Giuseppe Balsamo, conte de Cagliostro, a fost in plin secol al XVIII-lea unul dintre cei mai fermecatori impostori care s-au perindat pe la Curtile Europei. Dar impostura a luat sfirsit o data cu impostorul, lasind in urma o mare umbra de mister.
Contele de Cagliostro era, potrivit marturiei unui contemporan, un barbat „mai degraba scund, destul de gras, cu tenul masliniu, gitul foarte scurt, fata rotunda, cu ochi mari, exoftalmici si cu nasul in vint.
Avea aspectul si pregatirea unui sarlatan si facea senzatie, mai ales in rindul femeilor, din prima clipa in care pasea intr-un salon”. Altfel spus, Cagliostro avea alura unui farsor, deloc preocupat sa se prefaca, pentru ca in aceasta consta puterea sa de a fascina. Contele de Cagliostro a trait periculos din inselaciune si si-a sfirsit zilele intr-o temnita, nebun, dar, inainte ca aceasta sa se intimple, a realizat numeroase cercetari care au fost foarte apreciate de iubitorii ezoterismului. La doua secole dupa moartea sa, nu putini sint iubitorii stiintelor oculte care se intreaba cine a fost acest om incitant care a fondat masoneria egipteana si a stabilit regulile acesteia.
Fiul bacanului sicilian
Giuseppe Balsamo s-a nascut in 1743, la Palermo. Fiu al unui bacan, de copil a avut o inclinatie puternica pentru prefacatorie si infractiune. Dat afara la 12 ani din seminarul in care studia, din cauza unor furtisaguri, a intrat in serviciul unui farmacist al minastirii Misericordia. Aici a manifestat un mare interes pentru retetele medicale, dar a fost dat afara si de aici cind a schimbat numele unor sfinte dintr-o rugaciune cu cele ale unor prostituate cunoscute de calugari. Fiind inca adolescent, Giuseppe Balsamo a parasit orasul Palermo si casa natala, pentru a se stabili in Neapole. In acest oras se poate spune ca a inceput cariera sa de sarlatan, asumindu-si rolul de portretist pentru turisti, de falsificator de tablouri si documente de identitate, de proxenet si de prestidigitator. In urma unei greseli in aceasta ultima indeletnicire, Giuseppe Balsamo s-a vazut obligat sa paraseasca in graba orasul Neapole, instalindu-se, apoi, la Roma.
Alessandro si Serafina
In Cetatea Eterna si-a sporit considerabil repertoriul de escrocherii, printre care cea cu „apa tineretii vesnice”, dar la 20 de ani continua sa fie un farsor de mica anvergura. In aceasta perioada a cunoscut o fata frumoasa, pe nume Lorenza Feliciani, pe care a si luat-o in casatorie. Tinara si frumoasa lui sotie nu numai ca era la fel de lipsita de scrupule ca el, dar era chiar mai ambitioasa. Aceasta fata din popor si-a convins sotul sa dea lustru numelui sau cu un titlu nobiliar. Atunci a avut loc cea de-a doua nastere a mincinosului Giuseppe Balsamo, al carui nume devenise Alessandro, conte de Cagliostro. Cum era sotia unui conte, a renuntat la numele Lorenza si a devenit Serafina, schimbindu-si in acelasi timp garderoba, ca si pe cea a augustului ei sot, cu alte haine, mai luxoase. Primul loc unde falsul conte de Cagliostro s-a stabilit si a practicat inselatoria printre persoane de rang inalt a fost Madridul. Apoi, aristocratii din Londra, Rouen si Paris au cazut in mrejele nurilor divinei Serafina si ale trucurilor contelui de Cagliostro. Marile orase au urmat unele dupa altele si in acelasi timp cresteau si veniturile cuplului de impostori. Desigur, Cagliostro a trebuit sa se reorienteze in cariera sa de maestru al escrocheriilor in fata riscului tot mai mare de a ajunge la inchisoare.
Din sarlatan, mare maestru
Cu complicitatea Serafinei, Cagliostro a studiat posibilitatile ocultismului si ale alchimiei. Dupa un timp, observind marea raspindire pe care o aveau pe atunci lojile masonice, a aparut in societate ca Marele Copt al Asiei si Africii. Noua sa istorie personala era cea a fiului regelui detronat din Trapezunt, crescut de un calif din Mecca, persoana care il initiase in secretele islamismului, mazdeismului si hinduismului. Spunea ca a deprins stiinta oculta a dervisilor rotitori si a coptilor egipteni si ca a ajuns la secretele alchimiei in Damasc si in castelele ascunse ale cavalerilor de Malta. Pina in 1770, dupa o perioada petrecuta intr-o loja masonica, Cagliostro a pus bazele unei loji a asa-numitei masonerii egiptene, pentru care a stabilit regulile de functionare, datind-o cu o structura ierarhica piramidala rigida. Ideea lui Cagliostro a fost bine primita. Niciodata nu a inventat o inselatorie atit de rentabila si, in acelasi timp, atit de sigura. Dar contele de Cagliostro nu parea sa isi dea seama de faptul ca, datorita ajutorului dat de acolitii sai Magneval si Saint-Costard, crease un nou simbolism si o loja masonica mistica originala, care se adaptau perfect ideilor liberale ale epocii.
O greseala fatala
Cagliostro, care continua sa practice magia si prestidigitatia, a facut o greseala. Pe 22 august 1786, a fost arestat sub acuzatia de furt al colierului Mariei-Antoaneta. La sfirsitul citorva saptamini, s-a aflat ca era nevinovat, dar a ramas detinut in Bastilia timp de un an, dupa care a fost expluzat din Franta. S-a dus imediat la Roma, unde, tradat de Serafina, Inchizitia l-a acuzat de practici satanice si l-a trimis in carcera castelului San Leon, unde a murit in 1795. Chiar si azi exista multe dubii in legatura cu cauza mortii sale.
Masoneria egipteana
Potrivit unor legende, probabil inventate de vreo loja masonica veche, originile masoneriei sint legate de Hiram din Tir, constructorul Templului lui Solomon, potrivit textului biblic. Conform unor date istorice, masoneria operativa, adica cea legata efectiv de activitatea de constructie a edificiilor, provine din corporatiile constructorilor din secolul al XIV-lea. La mijlocul secolului al XVIII-lea, lojile masonice din Europa s-au inmultit, fiecare avind noi rituri ceremoniale. In acest context, Cagliostro a fondat masoneria egipteana sau ritul din Memfis si a pus accentul pe ierarhizarea structurii sale, al carei conducator este Marele Copt.