Această față de stâncă incredibilă a fost observată în fotografia unei văi marțiane, capturată în 2014 de roverul Curiosity al NASA. Versiunea de înaltă rezoluție a fotografiei se găseşte AICI. Deși chipul marţian fotografiat de sonda NASA Viking Orbiter în 1976 a fost considerat ca fiind doar o „iluzie optică” (vedeţi articolul din 2001 Face It: It’s Not a Face), cred că acesta este într-adevăr capul unei statui extraterestre, în onoarea marelui lider marțian „Pareidolia” (!)
Acum… trecând de glumă, de fiecare dată când se observă pe Marte sau pe Lună tot felul de artefacte cu forme extrem de clare, ni se aruncă în braţe teoria pareidoliei: tendința de a interpreta un stimul vag ca fiind ceva cunoscut de observator, cum ar fi formele ce apar în nori, fețele ce par a apărea în obiecte neînsuflețite sau modele abstracte, sau auzirea de mesaje ascunse în muzică. Tot ni se oferă celebrul exemplu din 1877, când observatorii care foloseau telescoape pentru a vedea suprafața planetei Marte au crezut că au văzut niște vagi linii drepte, care apoi au fost interpretate de unii ca fiind canale; se credea atunci că aceste canale ar fi fost create de ființe raționale.
Însă, teoria pareidoliei este periculoasă pentru că are tendinţa de a explica prin acest fenomen de iluzie optică absolut tot, inclusiv artefacte misterioase care e posibil să fi avut o origine artificială. Astfel, nimeni nu mai cercetează şi „ni se aruncă pisica moartă”, adică pareidolia. Bat-o vina, ea e „vinovatul” pentru tot ceea ce vedem noi supranatural în lume! Nu credeţi că s-a exagerat cu această pareidolie?
Ca de obicei, vă las pe voi să decideţi ce este şi cu această faţă extraterestră… Eu, cel puţin, observ o jumătate de cap culcat în nisip, în care apare un ochi, un nas, un obraz, o jumătate de gură, o sprânceană… Dar, desigur, eu mă înşel şi totul nu e decât o pareidolie!