Pentru sufletul fiecaruia dintre noi, oamenii incarnati, acel deces inevitabil al trupului ce survine la un moment dat este, in fapt, o renuntare subita (dar conforma unui anumit program) la admirabilul „instrument-vehicul” carnal. In sine, aceasta renuntare – doar aparent „fortata” – permite „trecerea” fiintei noastre mai subtile dintr-o lume a experientelor din mediul materiei grele, in lumea experientelor din mediul materiilor fine.
Pierzand trupul cu simturile sale organice, sufletul scapa dintr-odata de sursa durerilor, a suferintelor specifice organismului carnal, dar pierde si sursa micilor placeri carnale zilnice. Toate acestea raman totusi prezente, un anumit timp, in memoria corpurilor din materii fine. Se pierde insa si un „filtru” ce impunea o serie de bariere functionale: creierul, care bloca trecerea in „constient” a majoritatii perceptiilor realizate clipa de clipa de fiecare corp invizibil in parte. Acele „perceptii extrasenzoriale” despre care imensa majoritate a oamenilor nu stiu nimic si care sunt totusi transmise permanent „subconstientului” lor.
Drept urmare, pierzand filtrarea respectiva, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de „somnolenta” specifica „trecerii” in alta lume, sufletul este confruntat cu trairi mult mai intense ale perceptiilor, cat si ale „amintirilor” corpurilor inferioare. Iar daca unul dintre acest corpuri a dominat in cursul vietii incarnate partea de constiinta, o buna perioada de timp, aceasta dominare va continua si dincolo.
In noile conditii de vietuire, se va amplifica insa o „lupta interna” intre tendintele corpurilor inferioare si o constientizarea (incipienta sau mai accentuata) a superioritatii gandirii spirituale. Pentru sufletele neevoluate sau prea putin evoluate, aceasta „lupta” conduce la „trezirea constiintei”. Fapt esential, caci aceasta „trezire” este primul prag al intrarii pe adevarata cale a sensului vietuirii noastre. Desigur ca pentru sufletele care au depasit mai mult sau mai putin acest prag, „lupta” respectiva este cea care conduce catre dezvoltarea treptata a „constiintei”.
In sine, aceasta constituie unul dintre scopurile fundamentale ale lungului sir de incarnari din scolarizarea terestra…Cand constiinta noastra va progresa intr-atat incat prin „iubirea spirituala” a tot ceea ce exista in jurul nostru ne vom desprinde total de absolut orice atractie materiala si ne vom oferi sincer tot ceea ce avem, toate potentele noastre, pentru binele si progresul a absolut tot ceea ce exista in Creatie, nu va mai fi nevoie sa ne incarnam!