Vechimea Zodiacului este subiectul unor dispute aprinse. Sa se afirme ca acesta a aparut cu doar cateva mii de ani inainte de era crestina este o greseala imensa din partea acelor care se ocupa de compilarea datelor referitoare la originea Zodiacului. Zodiacul este cu siguranta atat de vechi incat depaseste perioada cand semnele si simbolurile sale coincideau exact cu pozitiile constelatiilor ale caror creaturi variate cu functiile lor naturale exemplificau trasaturile iesite din comun ale activitatii Soarelui in fiecare din cele douasprezece luni.
Un autor, dupa ce a studiat timp indelungat acest subiect, crede ca conceptul de zodiac dainuie de cel putin cinci milioane ani. Este foarte probabil ca acesta sa fie unul dintre multele lucruri pe care lumea moderna le datoreaza civilizatiei din Atlantida.
Timp de zece mii de ani inainte de era crestina a existat o perioada cand cunoasterea de orice tip era oprimata, tabletele distruse, monumentele daramate iar toate vestigiile referitoare la civilizatiile anterioare erau distruse in intregime. Singurele dovezi existente cu privire la acele civilizatii de dinaintea acestei perioade de distrugere sunt niste cutite din cupru, niste varfuri de sageata si niste sculpturi de pe peretii unor pesteri.
Pe alocuri mai exista unele structuri imense care, precum monolitele bizare de pe Insyla Pastelui, reprezinta arte, stiinte si rase care au disparut. Stiinta moderna isi numara epoca in zeci de mii de ani; ocultismul in zeci de milioane. Exista o vorba care spune ca Pamantul Mama a izgonit multe civilizatii de pe suprafata sa si nu trebuie sa ne fie atat de greu sa credem ca principiile astrologiei si astronomiei evoluasera cu mult timp inainte de aparitia omului.
Ocultistii din antichitate intelegeau intr-un mod remarcabil principiul evolutiei. Acestia afirmau ca orice forma de viata parcurge mai multe stari de devenire. Ei credeau ca firele de nisip se afla in procesul de a deveni umane in constiinta lor, dar nu neaparat si in forma; ca oamenii sunt pe cale de a deveni planete; ca planetele sunt pe cale de a deveni sisteme solare; ca planetele solare sunt pe cale de a deveni lanturi cosmice; si tot asa la infinit. Una dintre etapele dintre sistemul solar si lantul cosmic era numita zodiac; prin urmare acestia au invatat ca la un anumit moment sistemul solar se desparte intr-un zodiac. Casa Zodiacului devine tronul celor douasprezece ierarhii celeste, sau asa cum afirma unii antici, tronul celor zece ordine divine. Pitagora a demonstrat ca numarul zece, sau unitatea sistemului decimal, este singurul numar perfect, el simbolizand acest numar printr-un aranjament facut din zece puncte, in forma unui triunghi cu varf ascutit.
Cercetatorii timpurii ai stelelor, dupa ce au divizat Zodiacul in Casele sale, au numit cele trei stele, cele mai stralucitoare, ca sa fie conducatorii acelei Case. Apoi au impartit casa in trei sectiuni, fiecare de cate zece grade, pe care le-au numit decade. Acestea, la randul lor, erau impartite in jumatate, lucru care a rezultat in impartirea Zodiacului in 72 duodecade, de cate cinci grade fiecare. Pentru fiecare dintre acestea evreii au ales cate o inteligenta celesta sau cate un inger si din acest sistem a rezultat aranjamentul cabbalistic al celor 72 nume sacre care corespund celor 72 flori, noduri si migdale din Sfesnicul Tabernacolului cu sapte crengi si celor 72 oameni care au fost alesi din cele 12 triburi pentru a reprezenta Israelul.

Singurele doua semne care nu au fost mentionate sunt gemenii si Sagetatorul. Constelatia Gemenilor este in general reprezentata de doi copilasi, care, conform spuselor oamenilor antici, s-au nascut din oua, posibil din acele oua sparte de taur cu coarnele sale. Povestile referitoare la Castor si Pollux, la Romulus si Remus pot fi rezultatul exagerarii miturilor acestor gemeni celesti. Simbolurile gemenilor au suferit multe modificari. Arabii foloseau paunul. Doua din cele mai importante stele din Constelatia Gemenilor poarta inca numele de Castor si Pollux. Se presupune ca senul gemenilor a fost patronul veneratiei falice iar obeliscurile sau stalpii din fata templelor si a bisericilor poarta acelasi simbolism ca gemenii.
Semnul Sagetatorului este ceea ce grecii antici numeau un centaur – o creatura complexa, partea inferioara a corpului avand forma unui cal iar jumatatea de sus chipul unui om. Centaurul este adesea reprezentat cu un arc si cu o sageata in maini, tintind o sageata departe spre stele. Prin urmare Sagetatorul simbolizeaza doua principii distincte: mai intai, acesta reprezinta evolutia spirituala a omului, caci corpul omului a evoluat de la corpul bestiilor; apoi Sagetatorul mai reprezinta aspiratiile si ambitia deoarece centaurul indreapta sageata spre stele asa cum fiecare om incearca sa-si depaseasca conditia.