Cercetătorul J. Guieu, în cartea sa „Contacts OVMI a Cergy-Pontoise”, descrie un caz extraterestru de gradul III, care a avut loc pe 26 noiembrie 1979, în localitatea franceză Cergy-Pontoîse. Cartea a fost scrisă în urma unor anchete foarte amănunţite, completate şi cu interogări sub stare de hipnoză.
La ora 4 dimineaţa, tânărul Frank Fontaine a fost răpit din automobilul său într-o manieră cu adevărat fantastică, şi, spre stupoarea lor, uluitorul eveniment s-a desfăşurat sub privirile prietenilor săi apropiaţi, J.P. Prevost şi S, N’Diaye, rămaşi împietriţi la o distanţă de vreo 150 de metri de locul unde se derulau fenomenele stranii.
Ce s-a întâmplat de fapt? O mare sferă de ceaţă a cuprins vehiculul aflat la cca 150 metri, din care numai spatele era vizibil, cu cele două lumini de poziţie aprinse. Sfera măsura cam doi sau trei metri în diametru și era constituită dintr-o ceată extrem de deasă, având o strălucire diafană, ca și cum ar fi fost iluminată de faruri albe extrem de puternice; contururile sale erau nete, precise, bine delimitate.
În această sferă mare se mișcau alte trei sau patru sfere, care aveau însă diametre mai mici, de 3o-40 cm. Imediat, acestea s-au contopit cu sfera mare, făcând corp comun cu ea. La un moment, un fel de dâră fină, cilindrică, a ieşit din partea stângă a sferei mari şi s-a alungit, umflându-se şi formând un fel de tub scămos, cu marginile nete
Şi deodată, s-a produs un fenomen straniu: marea sferă a fost literalmente aspirată în interiorul tubului cilindric şi a dispărut acolo, într-o fracţiune de secundă. După aceasta, cilindrul a ţâşnit spre cer cu o viteză de necrezut.
În faţa acestor fenomene uluitoare, de neînţeles pentru ei, Prevost şi N’Diaye au rămas ca de piatră. Ieşind din starea de încremenire, cei doi au alergat spre automobil, dar prietenul lor, Frank Fontaine nu mai era acolo. Cel răpit de micile globuri radiante a lipsit timp de o săptămână. În tot acest interval, cei doi prieteni ai săi au fost anchetați în mod prelungit de către jandarmerie şi de către alte autorităţi, fiind bănuiţi că l-au asasinat pe cel dispărut.
Dar Frank Fontaine a reapărut într-o altă noapte, tot la aceeaşi oră dinspre zori ca şi atunci când a dispărut, însă exact după 7 zile! La început, memoria îi era tulburată, dar, treptat şi-a revenit: cercetat la rândul său de către jandarmi şi de autorităţi, la anchetele în stare de hipnoză organizate de către J. Guieu, subconştientul său a furnizat mult mai multe detalii asupra fantasticei întâmplări al cărei erou fără voie a fost pe parcursul zilelor respective.
Presa franceză a comentat pe larg desfăşurarea răpirii (pe care unii au considerat-o ca o simplă înscenare). Iată, de exemplu, cum prezenta la timpul respectiv cunoscuta revistă franceză „Paris Match” unele declaraţii ale „răpitului de extratereştri”:
„Am devenit conştient într-un fel de laborator. Era o încăpere cu pereţii albi, ca o cameră de studii… erau acolo mai multe maşini. Nu pot să-mi amintesc detalii materiale. Este ca și cum aş visa. În încăpere erau mici globuri luminoase, care sunt capabile de orice. Ele pot să își ia si forma dumneavoastră… Aceste globuri sunt mari cât o portocală, sau o minge de tenis. Eu am văzut aceste globuri în laboratorul respectiv. Văzându-le, acestea mi-au vorbit. Am angajat un dialog conversând cu acele globuri. Eu nu le auzeam în cap, ci mai degrabă în ureche…
Acestea sunt de fapt nişte fiinţe şi sunt foarte inteligente. Niciun pămîntean nu poate ajunge la nivelul lor de ştiinţă. Ei mi-au spus acest lucru. Dacă ei intră în contact cu pământenii, o fac pentru a-i ajuta să evolueze şi să ajungă la acelaşi nivel de înţelepciune ca şi dânşii. Dar ei se tem că ştiinţa lor ar putea fi utilizată în scop malefic.
Aspectul de globuri nu este însă decât o aparenţă. În realitate, pot lua orice formă. Globurile nu vorbesc aşa cum vorbesc eu. Au o voce lentă, liniştitoare. Sunetele emanau desigur de la globuri, fiindcă acestea sunt fiinţe. De ce aceste fiinţe nu se manifestă de exemplu în piaţa Concordiei? Din cauză că ştiinţa noastră nu este încă suficient de avansată. Pentru ei, noi suntem nişte primate. Dacă dânşii ne-ar da ştiinţa lor, noi am folosi-o în rău. Marea lor evoluţie ştiinţifică i-a condus la înţelepciune. Ştiinţa, aceasta este viaţa lor”.
Se ridică desigur o întrebare: globurile enigmatice sunt ele constituite dintr-o materie inteligentă? Aceasta este doar o ipoteză fantastică, sau o realitate fundamentală, pentru care a sosit vremea să o aflăm?