Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Învăţarea intuitivă este o formă superioară de învăţare, foarte apropiată de inteligenţa umană, ea fiind întâlnită îndeosebi la maimuţele antropoide şi nu numai la ele. Este vorba de stabilire a unor asociaţii, printr-o prelucrare şi reorganizare a informaţiilor percepute anterior şi stocate în memorie, răspunsul apărând dintr-o dată, deşi el a fost îndelung elaborat un creier prin tatonări efectuate la nivelul comportamentului mental, nu şi în practică.
Să vedem cum s-a folosit de învăţarea intuitivă tânărul elefant Raj din Grădina Zoologică Bucureşti. Raj a sosit în zoo în 1965, după o călătorie de 6 luni cu vaporul. Starea sa fizică precară necesita un tratament fortifiant urgent. Preparatul vitaminic prescris de medicul veterinar putea fi administrat prin injecţii, dar imobilizarea acestui animal punea probleme serioase, aşa încât medicii veterinari au recurs la o modalitate mai comodă: administrarea în hrană. Din cantitatea totală de 8 kg de morcovi, ce reprezenta prânzul elefantului, au fost aleşi 10-16 morcovi în interiorul cărora s-a injectat soluţia medicamentoasă, după care legumele respective au fost amestecate cu celelalte. Apoi îngrijitorul a pus întreaga cantitate în vasul obişnuit şi a oferit-o animalului în pavilion, la ora mesei.
Raj a luat cu trompa 4-5 morcovi şi i-a introdus în gură, începând să-i mestece. Când a dat peste un morcov cu medicament, a pufnit furios şi a scuipat totul, devenind din ce în ce mai precaut pe măsură ce situaţia se repeta. A doua zi a refuzat să se mai atingă de morcovi. A treia zi, în loc să ia cu trompa mai mulţi morcovi deodată. Raj apuca unul singur, pe care însă nu-l mai introducea în gură, ci îl depunea grijuliu pe pardoseală, culcându-l apoi uşor cu piciorul din faţă şi crăpându-l. Apoi, revenea cu trompa şi-l mirosea cu grijă. Dacă mirosul trăda prezenţa medicamentului, urma o lovitură straşnică de picior, care făcea morcovul una cu pământul. Dacă însă medicamentul nu era prezent, morcovul crăpat era apucat uşor cu trompa şi introdus în gură, apoi mestecat şi înghiţit. Medicii au trebuit, bineînţeles, să renunţe şi să recurgă din nou la injectare, cu toate modalităţile complicate şi riscante.
Caracterul inteligent al răspunsului elefantului Raj a fost evident. Animalul a discriminat „unitatea”, extrăgând-o dintr-o „mulţime” de alte unităţi similare, a înţeles că în interiorul acestei „unităţi” se afla elementul neplăcut ce trebuia evitat şi a găsit o modalitate de a depista şi a detecta toate „unităţile” (morcovii) ce-l conţineau. E posibil ca, în prealabil, să fi existat tatonări prin încercare sau eroare. După toate probabilităţile, chiar dacă au existat, numărul lor a fost redus, deoarece îngrijitorul nu le-a sesizat.