Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Fizicienii tot ne spune că acest Cosmos ar fi apărut din nimic acum 13,7 miliarde de ani, printr-un eveniment titanic etichetat cu umor ca Big Bang. Nu înţelegem prea bine de unde a venit Big Bang-ul şi ne tot jucăm cu detaliile, adăugând chiar o perioadă inflaţionară, cu o fizică pe care nu o înţelegem, dar a cărei existenţă e necesară pentru a corespunde observaţiilor noastre.
Dacă am pune întrebarea „Ce-a fost înainte de Big Bang?”, răspunsul inteligent ar fi acesta: „Înainte de Big Bang nu exista timp, pentru că timpul a apărut doar împreună cu materia şi energia, aşa că întrebarea nu are sens. E ca şi cum ai întreba ce e la nord de Polul Nord”.
La întrebarea „Şi către ce se extinde Universul în curs de extindere?”, răspunsul logic ar fi următorul: „Nu poţi să ai un spaţiu fără să ai obiecte care să îl definească, aşa că trebuie să ne imaginăm că Universul îşi aduce cu el propriul spaţiu, la o dimensiune şi mai mare. De asemenea, e greşit să vedem Universul ca şi cum ne-am uita la el din afară, pentru că nu există nimic în afara Universului, aşa că întrebarea nu are sens”.
Totuşi, „Ce-a fost Big Bang-ul? Există vreo explicaţie pentru el?” Iată ce-am putea răspunde: „Noi observăm particulele cum se materializează într-un spaţiu gol, apoi cum dispar; acestea sunt fluctuaţii cuantice mecanice. Ei bine, după un timp suficient, ne putem aştepta ca o astfel de fluctuaţie să implice atât de multe particule, încât să apară un întreg univers. Dacă universul ar fi cu adevărat o fluctuaţie cuantică, atunci el ar prezenta tocmai proprietăţile pe care le observăm!”
Aşadar, asta el Universul e o fluctuaţie cuantică! În sfârşit, claritate…