Vă provoc să ascultați și să încorporați un cântec despre singurătatea și disperarea închisorilor comuniste. Dacă-l priviți de mai sus, nu de pe orizontală, colindul acesta este despre noi, noi cei de astăzi, despre omul cel dintotdeauna, uneori înlănțuit, uneori flămând după pâinea cea spre ființă.
Colindul poate fi ascultat în mai multe versiuni, dintre care vă sugerez două: