Pe vremuri, în cele câteva minute dinaintea unei execuții, era obiceiul să se dea condamnatului o țigară și un pahar cu rom. Să fie această favoare supremă o moștenire din trecut? Pe vremea vechilor evrei, acum peste 2.000 de ani, se dădea condamnatului la moarte un amestec a cărui compozițe a rămas misterioasă, dar care avea scopul de a uşura chinul.
Se știe că era vorba de un pahar cu vin, la care se dizolvau diferite droguri, între care mac și cucută. Se ştie că această cucută este o plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament.
Cât priveşte paharul de vin (+ mac şi cucuta) de care vorbeam mai sus, se pare că aceasta era băutura oferită lui Iisus Hristos când urca spre calvar. Iisus ar fi refuzat-o, nu pentru că era făcută din vin, ci pentru că băutura slăbea durerile. Mântuitorul n-a vrut să facă nimic ca să-și micșoreze suferințele pe care Dumnezeu I le impusese pentru salvarea omenirii.