În lucrarea lui C. Bruce intitulată „Lapidarium septentrionale (…)” 26 partie, 1871, la pagina 195, întâlnim imaginea unui monument roman din Marea Britanie (vă aduc aminte că Britania a fost şi o provincie romană). Pe monument se află un text, în stânga lui o ramură de palmier, iar în dreapta o sabie curbată la vârf, de origine misterioasă.
Cercetătorul E. Saglio ajunge la concluzia că aceasta este o „sabie barbară”, aparţinând grupului „copis”. Alt cercetător, P. Couissin, în studiul său de ansamblu asupra armelor romane, reproduce şi el sabia şi arată că ea face parte din grupul săbiilor ondulate de origine orientală, putând proveni de la parţi. Parţii reprezintă o veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist.
Însă, dacă observăm mai de aproape această sabie, ea ne aminteşte, prin curbura ei, de cele de pe Coloana lui Traian, unde un dac se luptă cu un soldat roman, ţinând în mână o sabie ridicată în sus, gata pentru a lovi. Însă această sabie este încovoiată spre vârf. Tot pe acelaşi monument, se poate observa stând rănit şi îngenunchiat un alt dac, care în mâna dreaptă mai agită o sabie asemănătoare cu cea de pe monumentul din Marea Britanie, lama fiind pe o porţiune dreaptă, ea curbându-se numai spre vârf. Se mai găseşte o sabie asemănătoare şi pe monumentul de la Adamclisi.
Dacă ipoteza e adevărată, ce caută o sabie pe un monument roman din Marea Britanie? Inscripţia trebuie să fie pusă în legătură cu efectuarea unei lucrări, înfaptuită pe când legat al provinciei era Modius Iulius, de către cohorta I Aelia Dacorum, al cărei comandant era tribunul M. Cl. Menander. Această cohortă făcea parte din trupele auxiliare recrutate în Dacia. Cunoscând toate acestea, putem acum să ne explicăm prezenţa sabiei dacice pe monumentul roman din Marea Britanie: pe un monument pus de cohortă, figurează şi arma oficială a acestui corp, sabia curbă dacică.
Sabia sculptată pe acest monument ne confirmă faptul că trupele auxiliare din armata romană luptau cu armele lor naţionale. Iar trupele auxiliare de daci din armata romană de pe la mijlocul secolului al II-lea (când pare că datează monumentul) se pare că erau consistente.