Cand ceva este acceptat ca superstitie, fara o cercetare si investigare minutioasa, atunci este normal sa fie creata o superstitie si mai mare. Cineva crede ca exista fantome si spirite rele si il denumesti a fi superstitios; tu nu crezi in asa ceva si aceasta te face sa te simti foarte intelept. Dar intrebarea este: ce este o superstitie? Daca cineva crede ca exista fantome fara sa investigheze, atunci aceasta este o superstitie; cand altcineva crede ca nu exista fantome, dar o face tot fara sa cerceteze, de asemenea si aceasta este o superstitie. Superstitia inseamna a crede in ceva fara sa cunosti daca este adevarat. Doar pentru ca un om are pareri contrare cu ale tale nu inseamna ca este cu adevarat superstitios.
Un credincios este la fel de credul ca si un necredincios. Tocmai de aceea trebuie sa intelegem foarte bine definitia superstitiei. Ea inseamna: a crede orbeste in ceva, fara sa verifici nimic. Sovieticii au fost atei superstitiosi; indienii sunt teisti superstitiosi – toti sufera de aceeasi credinta oarba. Sovieticii nu s-au obosit niciodata sa descopere ca nu exista Dumnezeu si apoi sa creada in acest lucru, nici indienii nu au incercat sa se ridice spre Dumnezeu inainte sa creada orbeste in El. Asa ca sa nu ai impresia ca doar teistii sunt superstitiosi; ateii isi au si ei propriile superstitii. Iar lucrul cel mai straniu este ca exista chiar si superstitii stiintifice. Suna contradictoriu. Cum ar putea exista asa ceva?
Superstitiile stiintifice
Daca ai studiat geometria, poate ai intalnit teorema lui Euclid in care spune ca o linie are lungime, dar nu si grosime. Ce poate fi mai superstitios decat aceasta? Orice linie are o grosime anume. Copiii, la scoala, sunt invatati ca un punct nu   are nici lungime si nici latime. Toti matematicienii lucreaza in baza acestei presupuneri. Poate exista oare un punct fara lungime si latime?
Cu totii folosim in calcule sistemul de calcul zecimal de la 0 la 9. Ne putem intreba: Oare aceasta nu este tot o superstitie? De ce zece numere? De ce nu sapte? Sau de ce nu trei? Sunt matematicieni – Leibnitz a fost unul dintre ei -care lucra in sistemul de trei cifre: unu. doi. trei. Dupa care urmeaza zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, apoi vine douazeci, douazecisiunu, douazecisidoi, douazecisitrei. Si se descurca foarte bine cu acest sistem. El a pus la indoiala necesitatea de a lucra cu zece cifre.
Mai tarziu, Einstein a spus ca nu sunt necesare nici trei cifre – ne putem descurca la fel de bine doar cu doua. Faptul ca in matematica se folosesc zece cifre este o superstitie stiintifica. Insa matematicienii nu sunt pregatiti sa renunte usor la aceasta. Ei ar intreba imediat: „Cum am putea lucra fara sistemul zecimal?” Si acesta este tot un crez.

Din punct de vedere stiintific credem ca mii de lucruri sunt asa cum trebuie sa fie. Dar in fond acestea nu sunt altceva decat niste superstitii. Oamenii de stiinta sunt si ei superstitiosi, iar in acest secol superstitiile religioase incep sa dispara si isi fac aparitia superstitiile stiintifice. Diferenta dintre aceste categorii este foarte nesemnificativa. Daca intrebi o persoana religioasa cum a ajuns sa creada in Dumnezeu, aceasta iti va spune ca scrie in Biblie despre existenta sa. In acelasi mod, intreaba un matematician de ce crede si foloseste sistemul zecimal si iti va raspunde ca o face pentru ca asa este scris in nu stiu ce carte de matematica.
Un raspuns este gasit in Gita sau in Coran: un alt tip de raspuns este gasit intr-o carte de matematica. Care este diferenta? Superstitia inseamna a crede in ceva fara sa cunosti nimic despre acel lucru. Acceptam si respingem multe lucruri tara sa cunoastem nimic despre ele – acestea sunt tot niste superstitii.
Sa presupunem ca un om dintr-un sat este posedat de un spirit rau. Oamenii educati vor spune ca aceasta este o superstitie. Pe cei needucati ii putem considera superstitiosi, deoarece multi nu sunt capabili sa ofere un argument in favoarea credintei lor. Asadar, toti satenii educati vor sustine ipoteza superstitiei, fara sa cunoasca faptul ca intr-o universitate, cum este Harvard, exista un departament care desfasoara o cercetare si investigare minutioasa in fenomenul asa-zis paranormal. Acestia nu au nici cea mai vaga idee ca exista niste oameni de stiinta de renume mondial care au atins rezultate remarcabile in cercetarea fantomelor si spiritelor si ca, mai devreme sau mai tarziu, se va dovedi ca ei, oamenii educati, au fost cei superstitiosi – iar cei pe care ii considerau superstitiosi, chiar daca nu cunosteau prin proprie experienta in ceea ce credeau, totusi aveau dreptate.
Fiecare epoca isi are propriile superstitii. Tine minte, chiar si superstitiile sunt o moda. Omul renunta la vechile superstitii si adopta altele noi; insa el nu scapa niciodata de acestea – doar le transforma si le da alte forme. Problema este ca nimeni nu realizeaza acest lucru. De exemplu: in Tibet exista o traditie prin care oamenii se imbaiaza doar o singura data pe an – ceea ce este un fenomen foarte stiintific, deoarece in Tibet nu exista praf si, fiind un climat foarte rece, oamenii nu transpira. Daca se imbaiaza zilnic, nu vor face altceva decat sa isi imbolnaveasca corpul: vor ajunge sa piarda foarte multa caldura si le va fi extrem de dificil sa inlocuiasca toate caloriile pierdute. In India, daca cineva renunta la haine va fi considerat un ascet sau un renuntator. Mahavira a hotarat sa ramana dezbracat – iar intr-o tara atat de calda cum este aceasta, cu cat mai multa caldura paraseste corpul, cu atat mai racoros te simti in interior.
Daca un discipol jainist ar pleca in Tibet si ar umbla dezbracat, cu siguranta ca va fi trimis la un spital de nebuni. A sta dezbracat in Tibet este o stupiditate, un fapt complet nestiintific. Dar de multe ori se intampla astfel de lucruri.Cand un lama tibetan vine in India, el nu se spala niciodata. Ei miroseau atat de tare incat era o tortura sa stai langa ei. Si, daca-i intrebi de ce nu se spala, ei raspund: „Noi respectam regula religiei noastre de a ne spala doar o singura data pe an.” Iata distinctia dintre stiinta si superstitie. Ceea ce in Tibet este stiinta, in India este superstitie.
O minte stiintifica va ezita intotdeauna. Un om stiintific nu se va grabi niciodata sa ia o decizie, spunand: „Asta este bine. asta este rau.” Mai degraba, va spune: „Probabil, aceasta este buna, dar mai trebuie sa mai cercetez.”
Viata este atat de misterioasa incat nimic nu se poate afirma in termeni atat de definitivi. Tot ce putem spune este: „Pana acum stim doar atat si, in baza acestei cunoasteri, cutare sau cutare lucru pare a fi gresit.” O persoana care are o atitudine stiintifica va afirma: „In baza informatiilor acumulate pana in prezent, cutare sau cutare lucru pare a nu fi corect; cu toate acestea, cand vom acumula alte informatii, maine va putea fi corect. Ceea ce astazi se dovedeste a fi corect, maine poate fi gresit.” Un astfel de om nu va lua niciodata decizii pripite, ci intotdeauna va cauta si analiza, cerceta si investiga, avand o minte deschisa si lipsita de prejudecati.
Multora le place sa se agate de superstitii, iar altora le place sa le distruga. Placerea in sustinerea superstitiilor se datoreaza faptului ca acestea ne scutesc sa mai gandim – credem ceea ce cred toti. Nici macar nu dorim sa intrebam care este motivul pentru care un lucru este in cutare sau cutare fel. Cui ii pasa? Este mai usor sa mergem cu multimea. Este mai convenabil sa traim prin superstitii. La fel de convenabil se simt si cei carora le place sa distruga superstitiile. Ei par mai rationali, insa nu sunt deloc rationali sau logici. Nu este usor sa fii rational; a vedea lucrurile rational inseamna a-ti folosi la maximum fiecare nerv. Un astfel de om va privi lucrurile atat de clar incat ii va fi dificil sa faca vreo afirmatie categorica.
(Text de Osho)