Marea Neagră era şi este lipsită de insule importante. Cea mai mare dintre cele îndepărtate de ţărm este Insula Şerpilor, amplasată la 44.8 km de Sulina, pe coordonate actuale 45°15’35’’ latitudine nordică şi 30°14’41” longitudine estică.
Lăţimea insulei pe direcţia nord-sud era de 440 metri şi est-vest 662 metri, malurile abrupte spre sud şi est având 21 metri deasupra nivelului apei. Despre acest petic de pământ fără nicio importanţă fizică (bogăţii naturale,  mărime – doar 17 hectare) au scris un număr enorm de autori clasici: poeţi, scriitori, geografi, istorici, în diferite etape istorice. De exemplu, Homer, Pindar, Arctinus din Milet, Euripide, Dionis Chrysostomi, Philostrat, Scylax din Chios, Dionis Periegetul, Piiniu, Priscian, Ptolemeu, Iordanes, etc.
Din ce cauză cei mai de seamă învăţaţi ai vremurilor antice se preocupau de o insulă minusculă? În plus, ce e cu templul de pe Insula Şerpilor, peste care a dat prima dată căpitanul Kritzky, cel care a  cercetat în amănunt insula în anul 1823 din ordinul amiralului Greig, comandant  suprem al flotei ruseşti din Marea Neagră?
Templul lui Ahile (sau Apollo) era o construcţie pătrată, fiecare latură având o lungime de 29.76 metri. Templul este compartimentat prin ziduri N-S; în partea de est a lui, urmele găsite, coroborate cu unele scrieri ale anticului Philostrat au stabilit că acolo a fost sanctuarul cu statuia lui Ahile. Ruinele  identificate au permis constatarea că este vorba de o construcţie tipic ciclopică realizată cu material local, ţinând seama de faptul că solul insulei este format din gresii silicoase dure, conglomerate şi cuarţite.
Construcţia era acoperită cu blocuri din marmură albă care o făcea să strălucească de la distanţă. Să ne reamintim de altfel că şi piramida lui Kheops era realizată după același tipic, şi ea strălucind de la mare  distanţă de pe sol.
De ce era nevoie de un templu aşa de mare într-o insulă atât de mică? Conform scriitorilor antici, templul a fost vizitat de însuşi Ahile, un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice Iliada), care a participat la războiul troian de partea grecilor. După Philostrat, Ahile ar fi îmbrăţişat-o prima dată pe Elena şi aici au făcut nunta.
Așadar, templul exista pe timpul lui Ahile şi era mult mai  vechi, inițial find al altcuiva: al lui Apollo, după tradiţia hiperboreeană. Apollo este, în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, al profeției, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui. După Hecateu Abderita, care a trăit în vremea împăratului Alexandru cel Mare, insula era prosperă din cauza climei temperate şi fructele se produceau de  două ori pe an pe vremea Latonei – care se născuse aici – şi era mama lui Apollo.
Apollo trăia printre hiperboreeni, care erau o populaţie foarte prietenoasă, cu înclinaţii muzicale. Insula părea să fi fost mai întinsă decât în prezent, deoarece era comparată cu Sicilia. Apollo revenea în insulă odată la 19 ani, cifră care reprezintă tocmai ciclul lunii, când aceasta se reîntoarce exact în aceeaşi poziţie. Însoţitorii săi cei mai  apropiaţi erau instrumentişti la nişte cobze arhaice.
Iată nişte legende foarte interesante, care scot în evidenţă lucruri uluitoare despre această insulă, aparent fără nicio importanţă în ziua de azi…