Imagine: wikipedia.org (Commons Creative – free)
În anii ’80, s-a proiectat şi s-a produs în România „Dacia Lăstun”. Lăstunul s-a dorit a fi o maşină foarte ieftină – aşa sunau „indicaţiile preţioase”. Indiferent de costul de fabricaţie, care, atenţie, era mai mare decât al Daciei, însemnând aproape 80.000 pentru Lăstun, faţă de sub 70.000 la Dacie. De ce această anomalie la o maşină nu de puţine ori confundată cu jucărica bunicului?
În industria de automobile, pentru a obţine preţuri reduse, trebuie să ai costuri de fabricaţie foarte mici, obţinute numai la serii foarte mari. Cu cât maşina e mai mică, pentru a fi economică, seria trebuie să fie extrem de mare. Din lipsă de bani, Lăstunul a fost scos dintr-o serie de 7.500 bucăţi pe an, ceea ce reprezintă o serie total neeconomică. Ceea ce a făcut Lăstunul mai scump decât Dacia a fost faptul incredibil că mașina a fost montată aproape manual, „pe genunchi”.
Lăstunul a fost construit în sistem de „hei-rup”. Din proiectul, realizat de o echipă de proiectanţi fără experienţă, a ieşit o aşa-zisă maşină îmbrăcată în plastic. Nici nu s-a mai pierdut timpul pentru a verifica dacă proiectul e bun. S-a făcut uzina. Cum? O fabrică de tractoare e transformată peste noapte în fabrică de automobile, iar muncitorii, care până ieri au făcut tractoare, de azi fac automobile. Dar presiunea politică a fost inimaginabilă, pentru construirea cât mai repede a acestei mașini. Un exemplu de muncă manuală este secţia vopsitorie care n-a fost pornită niciodată, maşina fiind vopsită pe exterior, cu mâna.
La începerea fabricării maşinii, uzina era neterminată, fiind nevoie de numeroase operaţii ocolitoare, care consumau infinit mai mult timp şi mai multă calificare. Ritmul de lucru era drăcesc, uzina fiind supravegheată la sânge de o armată de activişti şi secretari de partid. Maşinile erau scoase pe poarta fabricii, indiferent de starea calităţii. Secretarul de partid stătea la capătul benzii şi număra câte maşini erau „gata”.
În primăvara lui ’90, când s-a oprit fabricaţia, uzina avea în stoc peste 2.000 de maşini. Bomba a venit când au fost verificate calitativ: cea mai mare parte din maşini erau descompletate, multe dintre ele nu aveau nici măcar motor.