Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Dacă aţi avut vreodată senzația ciudată că există o prezență în cameră când sunteţi singuri, atunci să ştiţi că asta e o problemă serioasă. Şi studii ştiinţifice s-au făcut demult. Unul dintre cele mai mari studii pe această temă a fost realizat încă din 1894. Societatea pentru Cercetare Psihică (SPR) îşi publica „Census of Hallucinations”, un sondaj efectuat la peste 17.000 de persoane din Marea Britanie, SUA și Europa. Sondajul a urmărit să înțeleagă cât de comun era ca oamenii să aibă vizite aparent imposibile care preziceau moartea. SPR a concluzionat că astfel de experiențe s-au întâmplat prea des pentru a fi întâmplătoare (problema s-a întâlnit la o persoană din 43 de persoane chestionate).
În 1886, SPR a publicat „Phantasms of the Living”, adică „Fantasmele celor vii”. Această colecție includea 701 cazuri de telepatie, premoniții și alte fenomene neobișnuite. De exemplu, un reverend a povestit o vizită efectuată în Noua Zeelandă, unde o prezență pe timp de noapte l-a avertizat să nu se alăture unei excursii cu barca în zorii zilei următoare. Mai târziu, a aflat că toți cei aflați în călătorie s-au înecat.
Se pare că astfel de experiențe sunt trăite în casele din întreaga lume, iar știința contemporană oferă idei pentru înțelegerea lor. Astfel, multe dintre relatările colectate de SPR par a fi hipnagogii, adică experiențe halucinatorii care se petrec la granițele somnului. S-a sugerat că mai multe experiențe religioase înregistrate în secolul al XIX-lea au o bază în hipnagogie. Prezențele ciudate au o legătură deosebit de puternică cu paralizia de somn, trăită de aproximativ 7% dintre adulți cel puțin o dată în viață. În paralizia în somn, mușchii noștri rămân imobili în somnul REM, dar mintea noastră este activă și trează. Studiile au sugerat că peste 50% dintre persoanele cu paralizie în somn raportează că au întâlnit o prezență în viaţa lor.
Dar, de ce o experiență precum paralizia în somn ar crea un sentiment de prezență ciudată? Majoritatea oamenilor consideră paralizia în somn înfricoșătoare, chiar și fără halucinații. În 2007, cercetătorii J. Allen Cheyne și Todd Girard au susținut că, dacă ne trezim paralizați și vulnerabili, instinctele noastre ne vor face să ne simțim amenințați și mintea ne va umple golul. Dacă suntem asemenea unei prade, trebuie să existe un prădător.
O altă abordare este aceea de a analiza aspectele comune dintre vizitele în paralizia somnului și alte tipuri de prezență simțită. Cercetările din ultimii 25 de ani au arătat că prezențele nu sunt doar o parte obișnuită a peisajului hipnagogic, ci sunt raportate și în boala Parkinson, psihoză, experiențele în apropierea morții și doliu. Acest lucru sugerează că este puțin probabil să fie un fenomen specific somnului.
Știm din studiile de caz neurologice și din experimentele de stimulare a creierului că prezențele pot fi provocate de indicii corporale. De exemplu, în 2006, neurologul Shahar Arzy și colegii au reușit să creeze o „figură din umbră” care a fost experimentată de o femeie al cărei creier a fost stimulat electric în joncțiunea temporoparietală stângă. Silueta părea să oglindească poziția corpului femeii, iar joncțiunea temporoparietală stângă combină informații despre simțurile noastre și corpurile noastre.
O serie de experimente din 2014 au mai arătat că perturbarea așteptărilor senzoriale ale oamenilor pare a induce un sentiment de prezență la unii oameni sănătoși. Modul în care funcționează procedura folosită de cercetători este să ne păcălească; de exemplu, noi credem că ne atingem spatele, prin sincronizarea mișcărilor cu un robot aflat în spatele nostru. Creierul nostru dă sens sincronizării prin deducerea că noi producem acea senzație. Apoi, atunci când acea sincronizare este întreruptă, oamenii pot simți brusc ca o altă persoană este prezentă. Schimbarea așteptărilor senzoriale ale situației induce ceva asemănător unei halucinații.
Această logică s-ar putea aplica și unei situații precum paralizia de somn. Toate informațiile noastre obișnuite despre corpurile și simțurile noastre sunt perturbate în acest context, așa că poate nu este o surpriză că putem simți că există ceva acolo, alături de noi. S-ar putea să simțim că este o altă prezență, dar suntem doar noi.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): theconversation.com