Karmapa (al XVI-lea) a fost un cunoscut lider al budismului tibetan, despre care se crede ca a reusit sa se detaseze de durerea din ultimele stadii ale cancerului. Stiind ca avea sa moara, el a dorit sa se intoarca la manastirea din India care devenise caminul lui dupa fuga sa din Tibet, in anii 1950, dar discipolii sai americani l-au implorat sa ramana in SUA pentru a fi tratat intr-un spital din Zion, Illinois. Desi era intr-un stadiu foarte avansat de cancer, ajuns la metastaza, se pare ca nu a simtit nicio durere – pana cand doctorii i-au dat morfina. Atunci a inceput sa sufere dureri groaznice. Karmapa a trebuit sa-i roage pe doctori sa nu-i dea morfina sau sedative. Se spune ca, pana in clipa in care a murit, n-a incetat niciodata sa se preocupe de ceilalti, inclusiv de doctorii si de infirmierele care-l ingrijeau, fara a parea sa se gandeasca vreodata la el. Exista nenumarate povesti despre cum, pe cand tragea sa moara, infirmierele se asezau pe patul lui si ii povesteau in taina despre necazurile lor.
Dupa ce trupul lui a zacut trei zile in spital, infirmierele au venit sa-l ia, dar au fost intrebate de discipolii lui Karmapa daca acesta arata semnele obisnuite ale mortii. Ele au recunoscut ca, intr-adevar, acestea lipseau. Corpul sau era cald, mai ales regiunea din jurul inimii, astfel ca nu puteau sa-l declare definitiv mort cum ar fi facut in cazul unui cadavru obisnuit.
La scurt timp, trupul lui Karmapa a fost transportat la Manastirea Rumtek din India, unde a fost asezat in picioare intr-o racla cu un capac de sticla. Corpul sau s-a micsorat treptat, ajungand la dimensiunile corpului unui copil si, dupa sapte saptamani, a fost incinerat. Martorii au relatat ca au vazut inima, limba si ochii sai (considerate de budisti simboluri ale trupului, limbajului si mintii) inaltandu-se dintre flacari in timp ce un curcubeu inconjura Soarele.