Misticii, dar si unii cercetatorii stiintifici, au avansat diferite ipoteze cu privire la ce se intampla cu gandurile si sentimentele celor care au murit. Printre cele mai larg discutate, ideea de „invelisuri” multiple – fizic, mental si spiritual – care inconjoara corpul merita o atentie deosebita. Potrivit intelepciunii esoterice, fiinta umana este alcatuita din mai multe invelisuri, unul sub altul, precum foile de ceapa. Cand un om moare, nu doar invelisul sau mental (constiinta) ii paraseste invelisul fizic (corpul); invelisul spiritual se separa si el de cel fizic. Aceste invelisuri se separa treptat, in etape. In primele etape, unele dintre invelisurile spirituale sau fragmente de invelisuri ramase continua sa poarte gandurile, sentimentele, dorintele si amintirile raposatului. Ele raman active si poseda un grad de autonomie chiar si cand sunt separate. Daca sunt contactate, produc independent raspunsuri.
O alta ipoteza coreleaza fenomenul transcomunicarii cu fizica moderna. Ea vede constiinta dezincarnata ca pe niste unde care nu pot fi percepute de organele de simt, dar sunt totusi reale. Sustinatorii acestei ipoteze arata ca multe dintre undele care se propaga in spatiu (unde cuantice, undele gravitatiei si altele) nu pot fi percepute direct, ci trebuie deduse prin rationamente complexe. Unele unde – cum ar fi cele EM (electromagnetice) dintr-un anumit interval – pot fi transformate intr-o forma perceptibila pentru simturi, prin instrumente electronice. Nu avem niciun motiv sa presupunem ca este imposibil sa existe unde pe care inca nu le-am descoperit, din cauza lipsei instrumentelor sau a cadrelor teoretice necesare. Unele dintre aceste unde ar putea fi accesate de indivizi inzestrati cu capacitati speciale, „paranormale”. Accesate, ele ar produce transcomunicarea telepatica (directa) sau instrumentala (indirecta).
Cele doua ipoteze mentionate mai sus – cea a invelisurilor sau fragmentelor de invelisuri care parasesc corpul in etape si cea a undelor imperceptibile, dar reale – pot fi si combinate. Invelisurile – de exemplu. invelisul nostru spiritual, numit si „corp eteric” – ar putea sa patrunda intr-un camp de unde mai mare si sa se integreze cu alte invelisuri din acel camp. Alice Bailey, mistic celebru, a sugerat ceva in genul acesta. Ea scria: „Acest cuvant, «eter», este un termen generic ce cuprinde oceanul energiilor care sunt toate intercorelate si care constituie corpul energetic sintetic, unitar, al planetei noastre […] asadar, corpul eteric sau energetic al fiecarei fiinte umane face parte integranta din campul eteric al planetei insasi”.
Gustav Fechner, pragmaticul intemeietor al metodei experimentale in psihologie, a avansat o ipoteza analoga. Insanatosit dupa o boala grava, el scria: „Cand unul dintre noi moare, e ca si cum un ochi al lumii s-ar inchide, caci toate contributiile perceptive din acel loc anume inceteaza. Dar amintirile si relatiile conceptuale care s-au tesut in jurul perceptiilor acelei persoane se pastreaza in viata mai cuprinzatoare a Pamantului, la fel de clare ca oricand, si formeaza noi relatii si se dezvolta de-a lungul intregului viitor, tot asa cum propriile noastre obiecte ale gandirii, odata depozitate in memorie, formeaza relatii noi si se dezvolta pe tot parcursul vietii noastre finite”.