“Cartea tibetana a mortilor” este un text stravechi care a fost scris de calugarii tibetani, in scopul de a-i ajuta pe cei muribunzi/morti sa se descurce in taramul de dupa moarte. Acolo se spune, printre altele, ca „lumea de dincolo” are mai multe cercuri, printre ele aflandu-se si cercul regiunii minerale, denumit Iadul lui Avitchi, care are o scara a timpului care tine de la 80.000.000 ani la 80 ani.
In regatul denumit Iadul lui Avitchi, timpul se scurge teribil de incet asemanator proceselor minerale care au loc in cadrul scoartei pamantesti. Regiunea infernala a lui Avitchi se afla in interiorul scoartei minerale a pamantului. Avitchi se afla sub limitele perceptiei senzoriale externe. Avitchi apartine regiunilor minerale cele mai dense. Avitchi nu va putea fi niciodata sa fie perceput cu simturile fizice; el are 7 regiuni teribil de dense. Avitchi este simbolizat prin infernul marilor religii. Infernul deriva din Infernus, cea mai joasa regiune sau infernele atomice ale naturii. Acestea sunt lumi subterane, in interiorul pamantului.
Cand o fiinta umana devine prea materialista, prea lenesa, atunci dupa judecata intra in Avitchi. Cartea Tibetana a Mortilor spune: „Dupa ce ai cazut acolo tu va trebui sa suporti suferinte de neindurat si nu ai cum sa scapi.” Acei care au devenit din ce in ce mai rai, sfarsesc prin a intra in regatul cu care au cea mai mare afinitate. Acesta este regatul stancilor unde se afla ramasitele fosile pietrificate ale celor care au trait aici. Acestia sunt oamenii cu inimi de piatra, cu inimi de cremene.
Acesti oameni nu mai raspund deloc vreunui fel de pedeapsa si de fiecare data cand se reintorc tot ceea ce fac este rau. Ei iubesc raul de dragul raului. Din cauza persistentei lor in practicarea raului, din cauza materialismului lor exagerat, ei au devenit intr-un fel minerale. Acestia reprezinta un cazan cu smoala, al carui scop este de a elibera o fractiune din particulele cauzale, materia primordiala, produsul psihic, un tip de suflet embrion inchis in locuinta materiala mineralizata.
In Avitchi cei care sunt pierduti involueaza cu timpul. Din starea animala ei involueaza catre starea animala, apoi se reintorc la regatul plantelor si in cele din urma la cel mineral. Dupa aceea ei se dezintegreaza si se transforma in praf cosmic. Cand aceste entitati care pot fi comparate cu niste umbre se dezintegraza ceva iese din ele. Acesta este embrionul Sufletului, materia primordiala care se reintoarce in lumea Spiritului.