În cartea sa autobiografică, marele şi regretatul actor Radu Beligan vorbeşte despre o întâlnire, în anul 1964, cu marele pictor spaniol Salvador Dali, reprezentantul curentului suprarealist. Dali i-a dărut domnului Beligan un album cu dedicaţie, spunându-i: „Păstrează-l bine. După moartea mea, îl vei vinde la licitaţie!“
La răspunsul marelui actor că nu se va despărţi niciodată de el, Dali replică: „Să nu spui asta. Banii au o importanţă capitală în existenţa noastră. Încă din copilărie mi-am dat seama de asta şi am hotărât să trec prin viaţă uşor multimilionar. Lecţia asta am învăţat-o foarte devreme. Aflasem că Cervantes, cea mai mare glorie a Spaniei, şi-a sfârşit zilele în închisoare. Am învăţat, de asemenea, pe băncile şcolii, că Cristofor Columb, care, totuşi, ne-a dăruit un întreg continent, a fost, la întoarcere, aruncat în temniţă pentru că făcuse datorii. Am hotărât, aşadar, în faţa acestei dureroase amintiri a două experienţe ilustre, să-mi iau precauţiile indispensabile cât mai curând posibil: ca să devin celebru, trebuia să fac un stagiu la închisoare, iar ca să ies de-acolo, trebuia să acumulez câteva milioane. Odată împlinite aceste două condiţii, viaţa devenea posibilă…”
Salvador Dali a mai spus că dacă un bogătaş îi spunea să nu mai picteze timp de 1 an, ar fi cerut pentru această dorinţă bizară 3 milioane de dolari…