Te-ai intrebat vreodata cat de norocos sau de ghinionist esti? Sau crezi ca orice succes sau esec ai avut, norocul nu a avut nimic de-a face cu asta?
Ei bine, daca lumea cuantica are ceva in legatura cu asta, nici macar un moment nu a trecut fara ca D-na Noroc sa nu priveasca peste umarul tau in timp ce tu incerci sa iti construiesti acea putere interioara numita jocul vietii. Dar daca traim intr-o lume cuantica, exista un mod de a o infrange pe D-na Noroc in jocul ei. Tot ce trebuie sa faci este sa privesti cu vigilenta si cu atentie la lume – si sa actionezi cu aceeasi grija si vigilenta.
Observatia in lumea cuantica
Fizica cuantica descrie comportamentul materiei si energiei, in paricular atomii si particulele subatomice. Este aproape imposibil sa ne imaginam comportamentul ciudat al acestei materii folosindu-ne de simtul nostru logic, comun. Un electron intr-un atom, de exemplu, realizeaza un truc asemanator cu echipajul navei Enterprize din Star Trek cand “se balanseaza“ de la un nivel energetic la altul sarind dintr-un loc in celalalt fara sa treaca pe traseul ce leaga cele doua nivele. Daca nu privim acest salt, atunci nu avem control despre cand se va intampla asta. Dar presupunand ca noi urmarim acest eveniment, atunci lucrurile se schimba dramatic.
Lumea fizicii cuantice este foarte diferita de lumea cu care suntem noi obisnuiti. In vietile noastre obisnuite de fiecare zi, aceasta diferenta nu este observata. Dar daca experimentele curente din fizica cuantica sunt relevante fata de experientele noastre de fiecare zi, puteti altera curgerea obisnuita a vietii, atat de mult incat incepeti sa vedeti lucrurile din perspectiva mecanicii cuantice si invatati sa luati deciziile potrivite facand asta.
Potrivit fizicii cuantice, nu exista realitate pana cand acea realitate nu este perceputa. Numim aceasta “efectul observatorului”. Pentru ca de obicei nu dam atentie procesului de a percepe, experienta noastra imediata nu ne va arata cum actiunea noastra de percepere a schimbat ceva.

Totusi, daca privim cu atentie, putem observa ca modul nostru de a percepe lucrurile a schimbat cu adevarat istoria observatiilor noastre. Acestea ar putea sa aiba sens pentru voi cand, privind la niste evenimente din trecut veti hotari in ascuns ce semnificatie au avut. Dar ati putea sa va intrebati, “ Nu am schimbat eu realitatea Am schimbat doar interpretarea mea despre ea.” Raspunsul, oricat de surprinzator ar putea parea, este ca voi chiar ati schimbat realitatea atunci cand ati observat-o.
O oala supravegheata nu clocoteste niciodata
In lumea descrisa cu succes prin mecanica cuantica, observatorii afecteaza in final si fundamental Universul oricand observa orice in el pentru ca nu este posibil sa observi totul despre orice in fiecare observatie. Daca ar fi sa vedem procese atomice si subatomice, aceasta realizare ar fi foarte vizibila si diferenta ar fi chiar marita si uimitoare pentru modul nostru normal de a vedea lucrurile.
Sa luam vechiul proverb “o oala supravegheata nu clocoteste niciodata”. Acum, imaginativa o oala cu apa de dimensiunile unui atom, fiind incalzita pe o piatra corespunzator de mica. Cu totii stim ca oalele cu apa incalzite, vor ajunge sa clocoteasca de fapt la un moment dat. Ati crede cu siguranta ca aceasta oala “cuantica” supravegheata va fierbe si ea. Totusi, se pare ca, daca supraveghezi cu atentie oala, ea nu va clocoti niciodata. De fapt, toate oalele “cuantice” supravegheate cu atentie refuza sa clocoteasca, chiar daca sunt incalzite mereu.
Singura cerinta pentru a nu clocoti este ca observatorii trebuie sa aiba intentia sa vada obiectul – in cazul acesta, oala cuantica – in starea sa initiala. Aceasta intentie este determinata de frecventa observatiilor lor. Privind repetat, la intervale foarte scurte, au gasit obiectul in aceeasi stare in care era ultima data cand s-au uitat. Presupunand ca un fizician nu urmareste cu atentie sau ca o face dar cu intentia de a vedea situatia evoluand diferit. Ce se intampla atunci? Daca fizicianul priveste intermitent, asteptand sa clocoteasca pana la urma, vasul va urma cursul sau natural neobservat si va clocoti. Aceste rare observatii asupra obiectului au efect minor asupra rezultatului natural.
Mai este un aspect important si bizar in toate astea. Ce se intampla daca vrei ca vasul studiat sa faca ceva nebunesc sau mult prea improbabil? Daca intentia de a observa acel lucru intamplanduse este destul de vigilenta, obiectul va urma in realitate acea cale bizara. Putem observa cu vigilenta obiectul de-a lungul unei evolutii nenaturale, limitandu-ne viziunea pentru a observa doar acele oale care au atins scopuri noi in momente potrivite.
Astfel, o oala supravegheata clocoteste pe o bucata de gheata, daca asa intentionezi. Inca odata, o astfel de masuratoare sau observatie este una in care ignori acele rezultate care nu se conformeaza la cea mai nebuna asteptare a ta.
O viata supravegheata
Ma refer aici la a clocoti oale de apa, dar sunt sigur ca vedeti cum principiul se aplica in viata voastra, la obtinerea scopurilor pe care le doriti in viata voastra si sub puterea intentiei voastre consistente.
Intentia se refera la actiunea de supraveghere vigilenta de-a lungul unui traseu specific. Conteaza prea putin ce sperati sau ce va asteptati pasiv sa se intample. Trebuie ca activ sa va urmariti viziunea pentru a va manifesta intentia in lumea fizica, nu sa visati pasiv asupra acestei viziuni sau pur si simplu sa sperati ca va deveni realitate.
Astfel, fizica cuantica ne spune ca in vietile noastre de zi cu zi, munca sustinuta si dorinta indeplinesc lucrurile. Dorintele noastre si actiunile ce le insotesc sunt ceea ce guverneaza de fapt vietile noastre de zi cu zi. Norocul nu are nimic de-a face cu asta.