Era odata un medic cam arogant. In afara de asta, era si ateist si nu credea in nimic: nici in Dumnezeu, nici in suflet si nici in alte concepte spirituale. El se intalni odata cu un preot si incepu sa-l ia peste picior:
– Parinte, tu zici ca sufletul exista?– Da, raspunse parintele.– De unde stii? L-ai vazut vreodata? spuse doctorul.– Nu.– L-ai mirosit vreodata?– Nu l-am mirosit.– L-ai gustat vreodata?– Nici atat.– L-ai auzit vreodata?– Sufletul nu poate fi auzit.– Dar, l-ai simtit vreodata, parinte?– De simtit, da, l-am simtit si inca foarte bine.– Atunci, parinte – spuse doctorul cu un aer triumfator – daca din cele 5 simturi ale omului, 4 arata ca nu exista, atunci pe cine sa credem? Pe cele 4 simturi sau doar pe unul!?
Parintele (care nu era ca un popa din ziua de astazi, ahtiat dupa bani), ci un om foarte intelept, nu se lasa. Si incepu el sa-l intrebe pe medic:
– Doctore, tu ai vazut vreodata cum arata o durere?– Nu.– Dar de auzit ai auzit-o?– Nici atat.– Poate ai gustat-o?– Nu poti gusta o durere.– Sau poate ai mirosit-o?– Imposibil.– Dar de simtit, ai simtit-o?– Normal ca da, toti o simtim.– Asadar, concluziona preotul, din cele 5 simturi, 4 vorbesc contra durerii. Ce-ai zice daca, folosind acelasi rationament pe care tu l-ai aplicat in cazul sufletului, cineva ar zice ca durerea nu exista!?
Si, de atunci, medicul a ramas profund pe ganduri…