De undeva, dintr-un infinit necunoscut, simtim ca tot Universul este expresia vietii in continua dezvoltare. Particulele neutrino studiate, descrise in fizica nucleara, au proprietatile particulelor in repaos de masa si in acelasi timp proprietati energetice exprimate prin caracteristici volitive. Deci, poseda principiile vietii si capacitatea de a lua hotarari.
Exista un plan superior al Universului care, privit din unghiul nostru, ni se pare fix, constand din particule neutrino, si nu numai, care este o lume cauzala. In acest plan superior s-a dezvoltat forta gandului fiintelor superioare, care au ajuns la constientizarea existentei vietii. Substantele mentale ale omului constau din particule similare, diferentiate doar prin anumite fenomene de principiu. Aceste particule formeaza protoatomi, particule mai mici – leptonii. Leptonii formeaza a doua dimensiune a universului si anume: planul astral.
Atunci cand din leptoni se formeaza diferiti atomi, care la randul lor formeaza molecule, apare un plan fizic, adica lumea pe care o percepem, in general, cu organele noastre de simt.
Toate cele ce sunt in Univers apartin unuia sau altuia din aceste trei planuri sau catorva simultan, interferente pe care, la ora actuala, omul se straduieste sa le descifreze si expliciteze.
Mineralele, ceea ce denumim obiecte neinsufletite, care exista, au proprietatile planului fizic si ale celui astral. In general, acelasi lucru se poate spune si despre ceea ce tine de flora si fauna.
Omul cumuleaza in el cele trei planuri. De aceea in om sunt intruchipate toate principiile Universului, iar organismul lui a fost denumit — pe merit — microcosmos. Omul este un univers in sine. Enigmele ce se ascund in el sunt la fel de greu de cunoscut si descifrat. Deci, analog cu organizarea Universului, si la om apar trei planuri: fizic, astral, cauzal.

Toate planurile si biocampurile /invelisurile/ sunt dirijate de asa numitul „Eu” al omului care, de fapt, este reflectarea unui eu cosmic superior, dar care ca orice reflectare are erorile sale si, in afara de aceasta, suporta rigorile acelei forte ascunse in creierul uman, data de ceea ce numim principiul egoismului. Pe de o parte, acest principiu este cel care ii da rezistenta omului in planul fizic, dezvoltand instincte si comportamente, pe de alta parte, il departeaza pe om de cunoasterea cosmica.