În 1976, astronautul Neil Armstrong a pornit într-o călătorie destul de diferită de celebra sa aselenizare din 1969. De data aceasta, aventura sa l-a dus adânc în junglele sud-americane, în căutarea misterelor extraterestre ascunse într-o peșteră cunoscută sub numele de Cueva de los Tayos. În timp ce plimbarea lui Armstrong pe Lună a captivat toată lumea, expediția sa mai puțin cunoscută în Munții Anzi continuă să intrige deopotrivă istoricii, exploratorii și teoreticienii astronauților antici.
Aflată undeva în Munții Anzi din Ecuador, Cueva de los Tayos a fost mult timp învăluită în mister. Adevărata atracție a peșterii constă în legendele civilizațiilor antice și a conexiunilor extraterestre despre care se crede că sunt ascunse în adâncurile sale. Peștera a intrat pentru prima dată în lumina reflectoarelor datorită exploratorului maghiar János Juan Móricz, care a susținut în 1969 că a făcut o descoperire uimitoare în interiorul său: aur, sculpturi ciudate și o misterioasă „biblioteca de metal” care conține tăblițe scrise într-o limbă necunoscută. Aceste descoperiri, potrivit lui Móricz, sugerau existența unei civilizații pierdute care ar fi putut avea contact cu ființe dintr-o altă lume. Această teorie a atras atenția autorului elvețian Erich von Däniken, cunoscut pentru lucrările sale despre astronauții antici. În cartea sa din 1972, „Aurul zeilor”, von Däniken a confirmat afirmațiile lui Móricz, stârnind și mai mult interes pentru peșteră și conținutul ei enigmatic. Posibilitatea ca peștera să dețină dovezi ale influenței extraterestre asupra civilizațiilor umane antice a atras exploratori din întreaga lume.
Una dintre cele mai semnificative expediții în Cueva de los Tayos a fost organizată de inginerul scoțian Stan Hall în 1976. Fascinația lui Hall pentru peșteră a fost alimentată de munca lui von Däniken, el fiind hotărât să descopere adevărul din spatele legendelor. Inginerul a adunat o echipă impresionantă de peste 100 de participanți, inclusiv oficiali guvernamentali, speologi profesioniști, oameni de știință și forțe speciale britanice. Dar cel mai faimos nume de pe listă a fost cel al lui Neil Armstrong, care s-a alăturat misiunii în calitate de „președinte de onoare”.
Participarea lui Armstrong la expediție i-a nedumerit pe observatori. De ce primul om de pe Lună, o figură al cărui nume este sinonim cu explorarea spațiului cosmic, s-ar aventura într-o peșteră obscure din jungla ecuadoriană? Potrivit fiicei lui Stan Hall, Eileen Hall, tatăl ei îi scrisese personal lui Armstrong, convingându-l să ia parte la călătorie. Armstrong, care a explorat deja suprafața lunară, ar fi fost curios de misterele care ar putea rămâne ascunse pe Pământ.
A ajunge la Cueva de los Tayos nu este o sarcină ușoară. Peștera se află într-o parte îndepărtată a Anzilor, accesibilă doar traversând un teren dens din junglă, plin de pericole. Călătoria implică navigarea pe drumuri periculoase, urcări abrupte și animale sălbatice periculoase. Peștera este considerată sacră de oamenii Shuar, care au folosit-o de secole în ceremonii și ritualuri spirituale. Înainte de a intra în peșteră, exploratorii trebuie să ceară permisiunea oamenilor Shuar, care sunt cunoscuți pentru apărarea înverșunată a pământului și a tradițiilor lor. Peștera în sine este un labirint de tuneluri și camere care se întind pe mai mult de 4,5 kilometri. Cea mai mare intrare a sa este o cădere de 65 de metri în lumea subterană.
Neil Armstrong in pestera Tayos
Implicarea lui Armstrong în expediția peşterii Tayos a dat misiunii un aer de legitimitate științifică, iar echipa s-a apucat să exploreze cu meticulozitate adâncurile peșterii. Ei au efectuat cercetări ample, cartografiind rețeaua complicată a peșterii și documentând descoperirile lor. Printre descoperiri s-au numărat pasaje din piatră care păreau să fi fost tăiate artificial și un loc de înmormântare datând din anul 1500 î.Hr.
Cu toate acestea, echipa nu a găsit aurul sau misterioasa bibliotecă de metal descrise de Móricz. În ciuda lipsei unei dovezi tangibile a unei civilizații avansate pierdute sau a unui contact extraterestru, Armstrong a considerat că expediția a fost la fel de impresionantă ca și călătoria sa pe Lună. Descoperirile arheologice ale echipei au fost semnificative, dar nu au ajuns la descoperirile inovatoare care fuseseră anticipate.
Aşadar, de ce Neil Armstrong – un astronaut cunoscut pentru abordarea sa calmă și științifică – a ales să se alăture unei misiuni pline de mister și speculații? Potrivit lui Eileen Hall, experiența spirituală profundă a tatălui ei ar fi putut juca un rol în convingerea lui Armstrong. Stan Hall descrisese un moment din viața lui în care s-a simțit învăluit de lumină albă, timp în care a crezut că i s-au arătat legăturile infinite dintre această dimensiune și altele. Această experiență profundă l-a determinat să exploreze Cueva de los Tayos în speranța de a descoperi adevăruri ascunse despre Univers.
Armstrong, de asemenea, ar fi căutat răspunsuri. După ce a mers pe Lună și a privit Pământul din spațiul cosmic, perspectiva lui Armstrong asupra locului umanității în Univers probabil că s-a extins. Poate că ideea că vizitatorii extratereștri ar fi putut influența odată istoria omenirii a fost prea intrigantă pentru ca el să o ignore.
Expediția din 1976 poate că nu a descoperit secretele vieții extraterestre, dar rămâne una dintre cele mai extraordinare explorări ale secolului XX. Pentru Neil Armstrong, a reprezentat încă un pas mare – de data aceasta, nu pentru omenire, ci pentru propria sa călătorie personală în misterele lumii noastre.