Pentru a păstra continuitatea umanității, cercetătorii au dezvoltat un „cristal de memorie 5D” care conține genomul uman codificat. Acest dispozitiv își propune să se asigure că, în cazul în care umanitatea se confruntă cu o criză de extincție, codul nostru genetic va fi disponibil. Dispozitivul ar putea fi găsit chiar şi de extratereştri în viitor, chiar dacă ar dura şi miliarde de ani până ar face asta.
În ultimul deceniu, cristalul a devenit standardul de aur pentru stocarea durabilă a datelor. Mai exact, este un disc de sticlă nanostructurat creat în 2014 de o echipă condusă de profesorul de optoelectronică Peter Kazansky de la Universitatea din Southampton. Cristalul are o capacitate de 360 ​​de TB și poate rămâne stabil la temperatura camerei timp de 300 de chintilioane de ani, care se reduce la 13,8 miliarde de ani, sau vârsta actuală a Universului, dacă este expus la 88 de grade Celsius. În plus, în afară de rezistența la temperaturi extreme, cristalul poate rezista la impacturi de până la 10 tone pe centimetru pătrat și la expunerea prelungită la radiații cosmice, făcându-l astfel cel mai durabil mediu de stocare digitală. Cu preocupări tot mai mari cu privire la fiabilitatea stocării digitale de astăzi, acest cristal se remarcă ca o soluție ideală pentru arhivarea în siguranță a informațiilor electronice.
Conștientă de importanța conservării genetice, echipa lui Kazansky a început să codifice genomul uman, format din trei miliarde de caractere, într-un mic cristal de memorie de mărimea unei monede. Echipa de cercetători a aplicat lasere ultrarapide pentru a scrie codul ADN în goluri minuscule din discul de silice, de doar 20 de nanometri în diametru. În timp ce majoritatea metodelor tradiționale de stocare a informațiilor, cum ar fi hârtia și banda magnetică, folosesc o abordare bidimensională, cercetătorii au implementat un sistem în cristal care combină „două dimensiuni optice și trei coordonate spațiale”, rezultând ceea ce ei numesc „5D”.
Inspirat de „discurile de aur” ale misiunii Voyager, cristalul conține și o cheie vizuală care ghidează utilizarea acestuia. Include, de asemenea, ilustrații ale oamenilor, elemente fundamentale precum hidrogenul, oxigenul, carbonul și azotul, structura ADN-ului și alte informații esențiale care pot fi necesare pentru crearea sintetică a unei ființe umane. Kazansky și echipa sa recunosc că tehnologia actuală nu este încă capabilă să atingă aceste obiective. Cu toate acestea, progresele în biologia sintetică, cum ar fi crearea unei bacterii sintetice în 2010, sugerează că posibilitatea de a crea în mod artificial oameni, plante și animale ar putea deveni o realitate în viitor.
„Cristalul de memorie 5D deschide noi oportunități pentru alți oameni de știință de a stabili un depozit de lungă durată de informații genomice, permițând restaurarea potențială a organismelor complexe, cum ar fi plantele și animalele, dacă știința evoluează în această direcție”, a spus Kazansky. Cristalul de memorie 5D care conține genomul uman este stocat în prezent în arhiva Memoria Umane, un proiect de tip „capsulă a timpului”, situat în cea mai veche mină de sare din lume din Hallstatt, Austria.
Sursa: articolul „Human genome stored on ‘everlasting’ memory crystal ” /southampton.ac.uk