O echipă de oameni de știință a observat cum un metal s-a „vindecat” singur, ceva nemaivăzut până acum. Mulți dintre noi își amintesc de filmul din 1991 „Terminator 2: Judgment Day”, în care un android malefic, numit T-1000, care călătorește în timp și își schimbă forma, era realizat dintr-un metal lichid cu o calitate unică: chiar dacă a fost afectat de lovituri sau gloanțe, metalul său se vindeca singur. Era un metal cu auto-vindecare, posibil doar într-un film SF? Aparent nu.
Recent, o echipă de oameni de știință de la Sandia National Laboratories din New Mexico și Universitatea Texas A&M, care studiază „oboseala” metalelor din platină, un fenomen în care se dezvoltă fisuri microscopice în metalele supuse unor solicitări repetate, au fost uimiți să asiste la ceva neobservat până acum: o bucată de metal care avea crăpăturile „vindecate” de la sine.
Cercetătorii conduși de Brad Boyce făceau experimente la scară nanometrică pentru a studia modul în care se formează și se propagă fisurile în metal sub stres. Folosind o tehnică specializată de microscop electronic pe care au dezvoltat-o, oamenii de știință au luat bucăți mici de metal din platină și cupru pur, extragând materialul din fiecare parte cu o viteză uimitoare de 200 de ori pe secundă. După cum era de așteptat, fisurile au început să se formeze și să se răspândească. Cu toate acestea, la aproximativ 40 de minute după experiment, piesele metalice au fuzionat spontan.
Acest proces este cunoscut sub numele de sudare la rece. Totul se întâmplă la scară nanometrică, ceea ce înseamnă că nu este vizibil pentru ochiul uman. Sudarea la rece are loc atunci când două bucăți de metal, ale căror suprafețe trebuie să fie netede și curate, sunt unite pentru a forma legături atomice care facilitează auto-vindecarea. În esență, vă permite să sudați metal fără căldură. Dar acum oamenii de știință au demonstrat că acest proces poate avea loc spontan, fără o pregătire atentă, deschizând o lume de noi aplicații.
Bucățile de metal folosite în experimente aveau aproximativ 40 de nanometri grosime și câțiva micrometri lățime. În timp ce vindecarea a fost observată în platină și cupru, simulările sugerează că acest fenomen ar putea apărea și în alte metale.
Deși nu se știe încă exact cum se întâmplă acest lucru sau cum poate fi utilizat, pentru oamenii de știință evenimentul deschide calea pentru aplicații inovatoare în viitorul apropiat, deoarece această capacitate ar permite metalelor să fie proiectate pentru a crea mașini și structuri care se autorepară, într-un viitor relativ apropiat. Imaginați-vă poduri, avioane, vehicule terestre sau orice piesă mecanică supusă uzurii și care se poate „repara” singură.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): studiul ştiinţific „Autonomous healing of fatigue cracks via cold welding” / nature.com