Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Oamenii de știință au găsit o planetă în care cred că oceanele erau prezente cândva în vechime, vulcani masivi se ridicau deasupra peisajului și structuri misterioase se ascundeau sub suprafață. Aceasta nu este o exoplanetă undeva în spaţiul cosmic, ci e vorba chiar de planeta Marte. Un nou studiu ştiinţific ne oferă o privire sub suprafaţa aridă a „planetei roșii”. Descoperirile, prezentate la Congresul Europlanet Science de la Berlin, dezvăluie o mulţime de structuri dense, la scară largă, care îi fac pe oameni de știință să rămână perplecşi.
„Aceste structuri dense ar putea fi de origine vulcanică sau ar putea fi material compactat din cauza impacturilor străvechi”, explică dr. Bart Root de la Universitatea de Tehnologie Delft, într-un comunicat de presă. Cu alte cuvinte, aceste structuri ascunse ar putea fi rămășițele vulcanilor dispăruți demult sau cicatricile lăsate de roci spațiale masive care s-au prăbușit pe Marte cu miliarde de ani în urmă. Potrivit cercetătorilor, totuși, acolo lucrurile devin cu adevărat interesante. „Există aproximativ 20 de caracteristici de dimensiuni diferite pe care le-am identificat, concentrate în jurul zonei din jurul calotei polare nordice – dintre care una seamănă cu forma unui câine”, adaugă dr. Root.
Cum au observat oamenii de știință aceste minuni invizibile? Cercetătorii au folosit o tehnică inteligentă care măsoară mici modificări ale orbitelor sateliților care înconjoară Marte. Aceste abateri minuscule sunt cauzate de variațiile câmpului gravitațional al planetei, care la rândul lor sunt influențate de distribuția masei sub suprafață. Combinând aceste date gravitaționale cu informațiile din misiunea InSight a NASA despre scoarța și interiorul lui Marte, cercetătorii au creat o hartă globală a densității planetei. Această hartă a dezvăluit că misterioasele trăsături nordice sunt semnificativ mai dense decât împrejurimile lor – cu aproximativ 300-400 de kilograme pe metru cub mai dens.
Studiul nu a descoperit doar structuri ascunse din nord. De asemenea, a aruncat o nouă lumină asupra uneia dintre cele mai faimoase caracteristici ale lui Marte: Olympus Mons, cel mai mare vulcan cunoscut din sistemul nostru solar. Olympus Mons face parte dintr-o regiune numită Tharsis Rise, un platou vulcanic masiv care se ridică deasupra peisajului marțian. Oamenii de știință s-au întrebat demult cum ar putea exista o structură atât de enormă, iar această nouă cercetare ar fi putut găsi răspunsul. Echipa a descoperit dovezi ale unei regiuni masive, cu densitate scăzută, în adâncimea lui Marte, cu aproximativ 1.750 de kilometri diametru și 1.100 de kilometri sub suprafață.
Hartă gravitațională a lui Marte. Cercurile roșii arată vulcani proeminenți de pe Marte, iar cercurile negre arată locurile de impact cu un diametru mai mare de câțiva 100 km. Sursa: Root și colab.
În concluzie, Marte s-ar putea să nu fie lumea „moartă” din punct de vedere geologic pe care am crezut cândva că este. Încă ar putea exista procese dinamice în acțiune în adâncul planetei, modelând suprafața acesteia și, potențial, chiar creând noi caracteristici vulcanice. Aceste descoperiri interesante sunt doar începutul. Oamenii de știință plănuiesc deja noi misiuni pentru a explora minunile ascunse ale lui Marte și mai detaliat. O astfel de propunere este misiunea Martian Quantum Gravity (MaQuls), care își propune să cartografieze câmpul gravitațional al planetei cu o precizie fără precedent. Marte continuă să ne surprindă și să ne captiveze, demonstrând că mai sunt atât de multe de învățat despre „planeta roșie”.
Sursa: articolul „Exploration of high mass subsurface structures in the northern hemisphere with joint flexure and mantle convection modelling of the Martian gravity field” / meetingorganizer.copernicus.org