Imagine: generata de Microsoft Designer
Polul nord magnetic al Pământului este în mișcare, iar traiectoria lui îi ia prin surprindere şi pe geofizicieni. Timp de secole, acest punct invizibil se afla în Arctica canadiană, dar, în ultimele decenii, a câștigat viteză, traversând Oceanul Arctic spre Siberia într-un ritm care i-a lăsat pe oamenii de știință îngrijorați. Această schimbare rapidă ar fi demnă de remarcat de la sine, dar destinația polului este cea care atrage cu adevărat atenția. Potrivit geofizicianului Stefan Burns, polul nord magnetic se îndreaptă spre unul dintre cei mai mari supervulcani de pe Pământ: supervulcanul Gakkel.
Supervulcanul Gakkel, situat sub Oceanul Arctic, este o descoperire relativ recentă care ne-a extins semnificativ înțelegerea geologiei Pământului. Acesta este capabil să producă erupții de proporții uluitoare. S-au găsit dovezi ale erupțiilor vulcanice anterioare – un crater vulcanic mare – cu un volum de 3.000 de kilometri cubi. Aceasta este semnificativ mai mare decât craterul vulcanic lăsat de ultima erupție majoră a supervulcanului Yellowstone, care a avut loc în urmă cu aproximativ 600.000 de ani.
Doar existența acestui supervulcan ar fi motiv de interes științific. Dar faptul că polul nord magnetic al Pământului se îndreaptă acum spre el adaugă o dimensiune cu totul nouă situației. Mișcarea polului se datorează probabil schimbărilor în puterea lobilor fluxului magnetic, adânc în interiorul Pământului. Lobul canadian, care ținea polul nord magnetic în loc, a slăbit, în timp ce lobul siberian s-a întărit. Acest dezechilibru a făcut ca polul să se deplaseze spre est cu o rată de aproximativ 40 de kilometri pe an.
La viteza sa actuală, polul nord magnetic este de așteptat să traverseze întregul sistem supervulcanic Gakkel în următorii 25 – 30 de ani. Această mișcare este mai mult decât o simplă curiozitate pentru geofizicieni: ar putea afecta semnificativ stabilitatea și activitatea vulcanului.
Pentru a înțelege de ce, trebuie să luăm în considerare proprietățile unice ale polului nord magnetic. Acest punct nu este doar o abstractizare matematică – este ca o pâlnie pentru energia din spațiu. Liniile câmpului magnetic al Pământului converg către poli, creând ceea ce oamenii de știință numesc „cuspidă polară”. Această cuspidă acționează ca o pâlnie, direcționând particulele încărcate din vântul solar jos în atmosfera Pământului și, potențial, în crusta și mantaua de dedesubt.
În circumstanțe normale, acest aport de energie este răspândit pe o zonă largă de crustă groasă și stabilă. Dar, zona în care se află Supervulcanul Gakkel este diferită. Aici, scoarța oceanică este excepțional de subțire – atât de subțire, de fapt, încât în ​​unele locuri mantaua Pământului este expusă direct pe fundul oceanului. Aceasta înseamnă că există foarte puțin tampon între suprafață și rezervoarele vaste de magmă de dedesubt.
Pe măsură ce polul nord magnetic se deplasează peste această zonă, va concentra afluxul de energie solară și particule încărcate în această regiune cu suprafaţă subțire și bogată în magmă. Preocuparea este că această energie suplimentară ar putea destabiliza sistemul deja volatil de supervulcani.
Evenimentele recente au arătat că legătura dintre activitatea electromagnetică și evenimentele geologice este mai mult decât teoretică. Pe 17 august 2024, o puternică furtună solară a declanșat o perturbare geomagnetică pe Pământ. În câteva ore, un cutremur cu magnitudinea 7 a lovit Rusia, urmat aproape imediat de o erupție vulcanică la doar 100 de km spre nord. Acest lanț de evenimente a demonstrat o legătură clară între activitatea solară, furtunile geomagnetice, cutremure și erupțiile vulcanice.
Totuşi, este important de reținut că, deși există potențialul unei erupții majore, probabilitatea unui astfel de eveniment în viitorul apropiat rămâne scăzută. Procesele geologice se desfășoară de obicei pe parcursul a mii sau milioane de ani și chiar și sistemele vulcanice active pot rămâne latente pentru perioade lungi. Cu toate acestea, circumstanțele unice care înconjoară Supervulcanul Gakkel – locația sa, subțirea scoarței de deasupra lui și acum apropierea de polul nord magnetic – îl fac un sistem care necesită o monitorizare atentă.
Dacă ar avea loc o erupție majoră, consecințele ar putea fi grave și de amploare. Volumul imens de material ejectat ar include probabil cantități semnificative de vapori de apă și alte gaze, care ar putea avea efecte dramatice asupra modelelor meteorologice globale și asupra climei. Cenușa și gazele eliberate ar putea perturba călătoriile aeriene, pot afecta producția agricolă și ar putea avea un impact asupra temperaturilor globale ani sau chiar decenii întregi.
Mișcarea polului nord magnetic în sine, deși nu este direct periculoasă, are implicații pentru navigație și tehnologie. Multe sisteme, de la busolele pentru smartphone-uri până la sistemele tehnologice de semnalizare a pistelor de aeroport, se bazează pe cunoașterea exactă a nordului magnetic. Mișcarea rapidă a polului a necesitat deja actualizări mai frecvente ale modelelor magnetice globale, iar această nevoie poate crește pe măsură ce polul nord își continuă călătoria prin Arctica.