Potrivit unor cercetători, ar fi exista o limbă (acum uitată) pentru a comunica cu îngerii, limba respectivă numindu-se „enohiană”, cu referire la patriarhul biblic Enoh. Ar fi posibil să existe alte planuri de existenţă, populate cu ființe ca îngerii? Și dacă ar fi așa, s-ar putea stabili o comunicare cu ei? Există oameni capabili să contacteze îngerii? Acesta este exact ceea ce unii ocultiști au susţinut și, deși nu putem ști cu certitudine dacă este adevărat, există unele informații care merită să le aprofundăm.
Avem aşadar, aşa-zisul limbaj pierdut al îngerilor, care a fost compilat de ocultiștii John Dee și Edward Kelley, în secolul al XVI-lea. Ei au dat numele limbii ca fiind „enohiană”, deoarece, după cum au indicat ei, patriarhul biblic Enoh a fost ultimul om care a putut-o vorbi. Dar, cum au obținut aceste informații interesante? Ei au spus că au desfășurat practici legate de lumea spiritismului, folosind tehnici precum cristaloscopia, care constă în fixarea privirii asupra unui obiect din material reflectorizant. În felul acesta (susţineau ei), invocând entitățile, au avut dezvăluiri clare despre ceea ce li s-a transmis, lăsând o consemnare a acestuia în jurnalele lor.
Conform celor doi ocultişti mai sus menţionaţi, s-ar fi obținut o limbă cu un alfabet care era alcătuit din 21 de simboluri în care fiecare corespundea unui fonem, și a cărui scriere s-a făcut de la dreapta la stânga. În mod curios, majoritatea sunetelor corespund celor existente în limba engleză.
Dar aceste entități pe care ocultiştii le-au identificat cu îngerii, după cum au notat ei, le-au spus mai multe detalii despre istoria limbii enohiene, aceasta fiind limba cu care Dumnezeu a creat lumea și, de asemenea, cea cu care Adam obișnuia să comunice cu Creatorul și cu îngerii Săi, dar că, după izgonirea din Eden și până la evenimentul „încâlcirii limbilor” din Turnul Babel, limba a evoluat treptat până a ajuns în ceea ce va fi în cele din urmă limba ebraică.
Cei doi ocultiști au mai spus că au primit mai multe informații prin tăbliţe complicate de „litere” enohiene și chei capabile să deschidă ceea ce ei numesc „ușile înțelegerii”. În total, ar fi vorba de 49 de uşi, deși s-a primit dintre 48 dintre acestea, pentru că o uşă trebuia să rămână mereu închisă.
Literele enohiene sunt citite de la dreapta la stânga. Fiecare își are un nume și, uneori, echivalentele ei în limba engleză. Ele sunt afișate exact așa cum apar în jurnalul lui John Dee
Desigur, afirmațiile ocultiştilor Dee și Kelley au mulți detractori, cum ar fi lingvistul și antropologul Donald Laycock, care a studiat limba, indicând că nu era consecventă și că avea mai multe asemănări cu engleza (limba maternă a ocultiștilor) decât cu ebraica, printre alte lucruri. Rămâne la latitudinea voastră în a face propria apreciere întrucât depinde doar de voi de a crede sau nu ceea ceea ce au spus ocultiștii în cauză.