Un sfant si o prostituata traiau in doua case care se aflau una in fata celeilalte. Amandoi au murit in aceeasi zi. Sufletul prostituatei a fost dus in rai, iar cel al sfantului in iad. Mesagerii care au venit sa ii ia au fost foarte mirati si au inceput sa discute intre ei: ,.Oare s-a facut vreo greseala pe undeva? De ce trebuie sa il ducem pe acest sfant in iad?”
Cel mai intelept dintre mesageri a spus: „Da, a fost un sfant, dar a fost foarte invidios pe prostituata. Intotdeauna s- a gandit la petrecerile si placerile pe care le avea aceasta. Sunetele muzicale care se auzeau din casa ei ii rascoleau fiinta. Niciunul dintre admiratorii prostituatei nu a fost la fel de miscat cum a fost acest sfant. Sunetele facute de micii clopotei din bratarile purtate de prostituata ii miscau sufletul. Intreaga sa atentie a ramas focalizata doar asupra acestei femei. Chiar si atunci cand se ruga lui Dumnezeu, urechile sale erau indreptate spre sunetele care se auzeau din casa prostituatei.
In schimb, prostituata suferea si se gandea mereu cat de mareata trebuie sa fie beatitudinea in care traieste acest sfant. Ori de cate ori il vedea daruind flori ca ofranda, ea se intreba: «Cand voi putea si eu deveni la fel de merituoasa incat sa merg la templu si sa ofer flori? Acum sunt atat de impura incat de-abia am curaj sa ma apropii de biserica.» Sfantul nu a fost niciodata profund cufundat in mirosul de tamaie si in sunetele rugaciunii. Prostituata a dorit intotdeauna sa duca o viata pura si sfanta, iar sfantul a tanjit permanent dupa placerile traite de prostituata.”