Am primit un email de la un cititor al site-ului nostru (Razvan Adrian), care ne-a oferit un link catre un articol din cadrul site-ului http://vatopaidi.wordpress.com. Articolul, care se numeste „Un zambet dincolo de moarte”, ni s-a parut foarte interesant si de aceea, ne permitem sa-l publicam si pe almeea.com. Ii multumim lui Razvan Adrian, precum si site-ului http://vatopaidi.wordpress.com pentru acest minunat articol.
Despre ce e vorba? La 1 iulie 2009, cand implinea exact 88 de ani, a plecat la Domnul Parintele Iosif de la Manastirea Vatopedu, din Muntele Athos. Ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul, gheron (batranul) Iosif era cunoscut ca un calugar adevarat, plin intotdeauna de pace, bucurie si credinta.
Pe de o parte toti parintii duhovnicesti spun ca ora mortii este infricosatoare pentru om, pe de alta parte, citim in Pateric ca pana si cei mai sporiti in viata duhovniceasca, din smerenie, nu se incred in sine inainte de a trece in lumea de dincolo, unde nu mai este nici o primejdie. Mai mult, Batranul Iosif suferea cu inima si era foarte chinuit de boala. Asadar cum a adormit zambind? Dar se pare ca raspunsul este altul. Calugarul nu a adormit zambind ci a inceput sa zambeasca la mai mult de o ora dupa moarte.
Cea de-a doua fotografie (lateral) a celui adormit, este una obisnuita, care nu ne atrage prea mult atentia. Este printre primele fotografii. Dar prima fotografie este facuta la cateva ore de la „adormire” aparand o figura cu totul schimbata, mult mai serena, asa cum doar in viata de apoi poate aparea,  zambind nu doar cu buzele, ci cu intreaga expresie a fetii.
Iata desfasurarea evenimentelor:
Cand au venit sa-l pregateasca conform tipicului monahal, parintele a fost gasit cu gura deschisa. Egumenul Efrem a poruncit sa nu i se acopere fata. Parintii au incercat sa-i inchida gura, dar era tarziu, ea ramanea in continuare deschisa. Chiar si dupa ce i-au legat o fasa pe sub barbie ca sa-i tina gura inchisa, dupa ce au desfacut legatura, gura s-a redeschis. Trecusera vreo 45 de minute de la adormire.

L-au cusut in mantie dupa obicei. intregul proces de punere si coasere in mantie a durat inca vreo 45 de minute. Apoi au taiat materialul in jurul fetei, dupa porunca, si l-au gasit pe Batran zambind, cu gura inchisa, asa cum aveau sa-l vada toti apoi.
I-a auzit vorbind si le-a facut aceasta mica favoare, ca sa nu fie intristati? Sau a vrut sa ne ajute sa ne facem o idee despre ce a vazut si despre starea in care se afla dupa plecarea sa din aceasta lume ?
Zambetul Batranului Iosif este primul eveniment supranatural petrecut dupa moartea sa si a devenit pentru toti o mare mangaiere.