Oare cine e mai mare din lumea aceasta? Sa vedem urmatoarea poveste minunata:
Luna cu obrazul rotund strabatea cerul noaptea, trantita in sanie, si spunea cu trufie:– Sunt cea mai mare! Sunt mai mare decat Soarele!
Un lac mititel, pierdut in mijlocul tundrei, a auzit-o pe Luna cum se lauda si i-a spus:– Increzuto! Uita-te la mine si ai sa vezi ca eu sunt cel mai mare!
Luna s-a aplecat spre Pamant si si-a vazut chipul in apa lacului.– Sunt mai mare decat tine, a adaugat lacul, pentru ca te pot cuprinde si inca mai ramane loc!
Luna si lacul s-au certat atat de amarnic incat au trezit un soricel din somn. Acesta a iesit din salasul lui, s-a intins: a cascat atat de strasnic incat i s-a inchis ochiul stang. Cu ochiul drept, ramas deschis, s-a uitat la lac, apoi la Luna si a rostit:– De fapt, cel mai mare si mai mare este ochiul meu drept, pentru ca poate cuprinde si Luna si lacul deodata!
O cucuvea care vana prin preajma l-a auzit pe sorice s-a repezit asupra lui si l-a inghitit.– Acum se vede cine este mai mare, si-a zis ea. Cel mai mare este stomacul meu, pentru ca au incaput in el soricelul cu ochi cu tot, lacul si Luna.