„Cireșarii” reprezintă un ciclu de 5 romane scrise de Constantin Chiriță și publicate între 1956 și 1968. Ele înfățișează, în episoade succesive, aventurile unui grup de 7 copii denumiți „Cireșarii”, care locuiau în cartierul Cireșului, dintr-un oraș nenumit. Victor, Ionel, Dan, Maria, Lucia, Ursu și Tic pășesc astfel în adolescență, cresc, se descoperă și se construiesc pe parcursul cărților, aducând în scenă nu doar mistere și soluții noi, ci și emoții diferite.
Cele cinci volume ale seriei sunt: „Cavalerii florii de cireș” („Teroarea neagră”) (1956), „Castelul fetei în alb” (1958); „Roata norocului” (1965); „Aripi de zăpadă” („Teroarea albă”) (1968); „Drum bun, Cireșari!” (1963). Romanele au fost retipărite de multe ori, bucurându-se de o popularitate extremă la vremea respectivă, dar și ulterior.
În 1971, scriitorul Constantin Chiriţă răspunde, în cadrul revistei „Cutezătorii”, mai multor întrebări adresate de elevi. Şi toate au legătură cu secretele „Cireşarilor”:
* După părerea mea, literatura este un produs atât al fanteziei cât şi al realităţii şi niciodată nu poţi şti când începe una şi când se sfârşeşte alta. În „Cireşarii”, unele întâmplări sunt adevărate, altele sunt rod al visării. Multe din întâmplările lui Ursu s-au petrecut cândva; de asemenea şi unele trăite de simpaticul Tic (de pildă, povestea cu praştia).
* La început, volumele mele purtau titlul de „Cutezătorii”. Dar pentru că titlul mi-a fost împrumutat de o editură, pentru o anumită colecţie, l-am schimbat. Pe atunci, stăteam pe strada Cireşului, şi acest nume m-a inspirat.
Deşi unii au crezut că autorul „Cireşarilor” s-ar fi inspirat din romanele de aventuri şi fantezie ale lui Jules Verne, Constantin Chiriţă a negat acest lucru:
* Eu nu sunt în relaţii bune cu Jules Verne. Deşi apreciez foarte sincer gândirea lui fantezistă şi puterea imaginaţiei sale ştiinţifice, mi se pare că literatura pe care o face e cam simplistă. Eu nu iubesc literatura exotică, literatura care-şi poartă eroii prin Patagonia, pentru a înfăptui lucruri extraordinare.
* Cireşarii sunt copii buni, copii care pun mai presus de orice cinstea, prietenia, adevărul, demnitatea, care în tot ce fac sunt plini de omenie; sunt copii care iubesc munca, sunt indemânatici şi întreprinzători. Detest literatura care infectează tinereţea, prezentând trândăvia, viaţa uşoară, viciul, violenţa ca mod de viaţă.