Episcopii Bisericii Ortodoxe a Greciei in sedinta din 12 octombrie 1933, s-au ocupat de studierea si examinarea societatii secrete internationale – Francmasoneria. Au ascultat cu atentie expunerea introductiva a Comisiei celor patru episcopi ce au alcatuit-o din insarcinarea primita de la Sfantul Sinod in precedenta sa sedinta; de asemenea pozitia Facultatii de Teologie a Universitatii din Atena si in mod special parerea in aceasta problema a profesorului Panag Bratsiotis. De asemenea au luat in considerare informatiile asupra acestei chestiuni aparute in Grecia sau in strainatate.
“Francmasoneria nu este o societate filantropica sau o scoala filosofica, ci constituie un sistem mistagogic ce aminteste de vechile credinte pagane din care provine si a caror continuare si rod este. Acest lucru nu este numai recunoscut de membrii proeminenti ai lojelor, ba ei chiar declara acest lucru cu mandrie, afirmand literal: “Francmasoneria reprezinta supravietuirea credintelor antice si poate fi numita pastratoarea lor”; “Francmasoneria izvoraste din misterele egiptene”; “umilul atelier al Lojei Masonice nu reprezinta altceva decat pesterile si intunericul cedrilor Indiei, necunoscutele adancuri ale Piramidelor, criptele maretelor temple ale lui Isis; in misterele grecesti ale Masoneriei, mergand pe stralucitoarele drumuri ale intelepciunii deschise de marii initiati Prometeu, Dionisos si Orfeu, se afla formularea eternelor legi ale universului!” Aceasta legatura intre Masonerie si vechile credinte idolatre este marturisita de toate ritualurile ce sunt interpretate in timpul initierilor. Ca si in ritualurile vechilor credinte idolatre unde viata si moartea zeului erau imitate, in aceasta repetare imitativa a zeului, initiatul murind o data cu moartea patronului cultului, care intotdeauna era o persoana mitologica personificand Soarele sau natura care moare iarna si invie primavara, tot astfel se intampla si in cea de-a treia treapta a initierii in Masonerie, cand este repetata moartea lui Hiram – patronul Masoneriei, repetare in care initiatul este supus acelorasi lovituri, cu aceleasi instrumente si in aceleasi zone ale corpului ca si Hiram. Dupa cum marturiseste un important francmason, Hiram este “ca si Osiris, ca si Mithra, ca si Bachus una din personificarile Soarelui.” Astfel Masoneria este, cum s-a si recunoscut, o religie foarte diferita, separata si straina de credinta crestina. Acest lucru este aratat fara nici o indoiala de faptul ca ea are propriile-i temple cu altare pe care slujitorii lor le numesc “ateliere ce nu pot avea mai putina istorie si sfintenie decat Biserica” si le caracterizeaza ca fiind temple ale virtutii si intelepciunii unde Fiinta Suprema este adorata si unde este invatat adevarul.
Isi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptarii – botezul masonic, ceremonia recunoasterii conjugale – casatoria masonica, ritualul mortii, consacrarea templului masonic si altele. Isi are propriile initieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhica proprie si o disciplina bine intemeiata. Din existenta agapelor masonice, a sarbatoririi solstitiilor de vara si de iarna se poate concluziona ca Masoneria este o religie fiziolatra (adorarea naturii). Este adevarat ca la prima vedere Francmasoneria se impaca cu oricare alta religie pentru ca nu da nici o importanta religiei careia initiatul ii apartine. Acest lucru se explica prin caracterul sincretic pe care il poseda, chiar acest caracter dovedind ca ea isi are radacinile in vechile credinte idolatre care acceptau spre initiere pe adoratorii oricaror alti zei. Dar ca si credintele idolatre, inciuda aparentului caracter de toleranta si acceptare a zeilor straini, prin acest caracter sincretic submineaza si treptat zdruncina increderea in celelalte religii astfel incat Francmasoneria, care incearca sa inglobeze treptat intreaga omenire si care promite perfectiunea morala si cunoasterea adevarului, astazi vrea sa se ridice in pozitia unei super-religii, privind la celelalte religii (neexceptand crestinismul) ca fiindu-i inferioare. Astfel induce adeptilor sai ideea ca numai in lojele masonice se taie si se slefuieste piatra cea necuprinsa si neinteleasa. Si faptul ca numai Francmasoneria creeaza o fraternitate excluzand orice alte legaturi (ce sunt considerate de Masonerie ca fiind inferioare, chiar cand e vorba de Biserica crestina) dovedind fara tagada pretentiile sale de supra-religie. Aceasta inseamna ca, prin initierea masonica, crestinul ajunge frate cu musulmanul sau cu budistul, in timp ce crestinul neinitiat in Masonerie devine pentru el un strain.
Pe de alta parte, Francmasoneria prin continua exaltare a cunoasterii si prin incurajarea liberei cugetari “nepunand nicio stavila cautarii adevarului” (dupa cum afirma in Constitutia si riturile sale), si chiar mai mult, prin adoptarea asa-zisei etici naturale se arata a fi in opozitie totala cu religia crestina. Crestinismul propovaduieste credinta inainte de toate, ingradind ratiunea omeneasca cu granitele trasate de revelatia dumnezeiasca, conducand la sfintenie prin mijlocirea harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, Crestinismul fiind o religie a revelatiei, cu dogmele si adevarul sau, cere mai inainte de toate credinta si isi intemeiaza morala pe harul dumnezeiesc; francmasoneria accepta numai adevarul natural si aduce adeptilor sai libera cugetare si investigarea realitatii numai cu ajutorul ratiunii. Isi bazeaza morala numai pe fortele naturale ale omului si are numai scopuri omenesti. Incompatibilele contradictii dintre Crestinism si Francmasonerie sunt clare. Este firesc faptul ca diferite denominatiuni crestine au luat pozitie impotriva Francmasoneriei. Nu numai Biserica Catolica, pentru propriile-i motive, a infierat prin numeroase enciclice papale miscarea masonica, ci si comunitatile luterane, metodiste sau presbiteriene au declarat-o ca fiind incompatibila cu crestinismul. Mai mult ca oricare, Biserica Ortodoxa, pastrand in integralitatea sa tezaurul credintei crestine, i s-a impotrivit de fiecare data cand chestiunea Francmasoneriei a fost ridicata. De curand, Comisia Inter-Ortodoxa, intrunita la muntele Athos si la care au luat parte reprezentantii tuturor bisericilor autocefale ortodoxe, au caracterizat Masoneria ca fiind “un sistem anticrestin, subversiv”. Adunarea Episcopilor greci in sedinta mai sus mentionata a ascultat si a acceptat urmatoarele concluzii care au fost formulate pe baza cercetarilor si a discutiilor de catre Prea Sfintia Sa Arhiepiscopul Hrisostom al Atenei:
Francmasoneria nu poate fi compatibila cu crestinismul atata timp cat ea ramane o organizatie secreta actionand si propovaduind in ascuns, glorificand rationalismul. Francmasoneria accepta in randurile membrilor sai nu numai crestini ci si iudei si musulmani. Ca urmare, clerului nu-i poate fi permis sa faca parte din aceasta organizatie. Orice cleric care o va face trebuie depus. Este absolut necesar sa fie atrasa atentia acelora care au intrat in Masonerie fara ganduri ascunse si fara sa se fi lamurit ce este intr-adevar Masoneria, sa rupa orice legatura cu ea, crestinismul fiind singura religie care invata adevarul absolut si care satisface intru totul nevoile morale si religioase ale omului. In unanimitate si intr-un singur glas episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse si declara ca toti fiii credinciosi ai Bisericii trebuie sa se fereasca de Francmasonerie.
Cu nestramutata credinta in Domnul nostru Iisus Hristos intru care avem rascumpararea, prin sangele Lui si iertarea pacatelor dupre bogatia darului Lui, pre care l-a prisosit intru noi, intru toata intelepciunea si priceperea (Efeseni I, 7-8 [39]) intru adevarul revelat de El si propovaduit de Apostoli, nu prin cuvinte intelepte ci impartasindu-ne din Sfintele Taine prin care suntem curatati si mantuiti spre viata vesnica, nu trebuie sa decadem din harul lui Hristos devenind partasi la inchinarea paganeasca. Este impotriva firii sa apartii lui Hristos si in acelasi timp sa cauti usurare si perfectiune morala in afara Lui. Acestea fiind spuse, toti cei care au luat parte la initierile masonice, de acum trebuie sa rupa orice legatura cu lojele si activitatile masonice, asigurandu-se astfel de reinnoirea legaturilor, slabite de ignoranta, cu Dumnezeul si Mantuitorul nostru. Adunarea Episcopilor Bisericii Greciei asteapta cu dragoste acest lucru de la cei initiati in loje, fiind incredintata ca multi dintre ei au primit initierea masonica nestiind ca prin aceasta ei au trecut la alta religie, ci au facut-o din ignoranta crezand ca nu au facut nimic potrivnic credintei parintilor lor. Incredintandu-i dragostei, si in nici un caz ostilitatii sau adversitatii fiilor credinciosi ai Bisericii, Adunarea Episcopilor ii indeamna sa i se alature in rugaciune ca Domnul Iisus Hristos Calea, Adevarul si Viata sa-i lumineze si sa-i intoarca la adevarul de care prin ignoranta s-au departat.