Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Preluand cunoasteri oferite de initiati, de clarvazatori si de mediumi din Orient, cat si din Occident, autorul englez A.E. Powell a redat interesante constatari sintetice privind modul de continuare a vietuirii sufletelor in Lumea de Dincolo. in acest sens, iata unele specificari informative, utile totusi cunoasterilor noastre, inca atat de limitate in acest domeniu.
La general vorbind, de-a lungul timpului, sederea sufletelor inca neevoluate ajunse in iadul subplanelor inferioare ale astralului mentinea chinurile cumplite o perioada maxima de cinci ani, dupa care „veghetorii karmei” le antrenau in vartejul reintruparilor. Totusi, foarte adesea, reincarnarile puteau surveni si mult mai repede. In schimb, durata sederii sufletelor ajunse in subplanele suferintelor purgatoriului ar fi fost in general de 40 de ani.
Desigur, astfel de specificari sunt orientative. In mod bine dirijat de asa-zisa Ierarhie Spirituala a Pamantului, intervalele respective au fost modificate insa in diferite epoci. Intr-adevar, chiar in cursul secolului XX au survenit reale reduceri pentru multimi importante de fiinte umane, in sensul accelerarii anumitor „arderi karmice” care sa le activeze procesul evolutiv.
In sine, legea reincarnarilor nu are o aplicare teoretica fixa, intervalele alternantelor fiind variabile atat in timp, cat si de la individ la individ, in functie de cum si-a polarizat fiecare suflet gandirea si manifestarile. In mod general, aceste intervale sunt determinate de karma individuala pe care si-a produs-o fiecare om, la care se adauga in mod mai putin stiut si karma colectiva a populatiilor din care a facut parte fiecare ins, cat si insasi karma colectiva a omenirii.