Confucius s-a nascut fara a fi fost prevestit, in provincia Lu din judetul Ciang Ping, in orasul Ciu, in anul 551 i.d.Hr. Tatal sau era soldat, in varsta de 70 de ani, iar familia se numea Kung. Mama lui se numea Cing-tai, iar lui i s-a pus numele de Ciu-Kung. Principalul lucru care l-a destins de alti copii era pofta lui de invatatura, si precocitatea pe care a aratat-o in muzica, poezie si filozofie la o varsta frageda. Singura trasatura care l-a evidentiat ca neobisnuit a fost credinta ca omul este bun din fire, ca bunatatea intotdeauna intrece si copleseste raul, si ca buna cuviinta si politetea este o virtute de capatai. O alta calitate exceptionala a lui a fost insistenta ca omul sa faptuiasca ceea ce predica el sau, in caz contrar, predicile lui sunt zadarnice. Prin urmare, el a incercat extrem de mult sa duca o viata corecta.
Dincolo de acestea, Confucius era un om foarte obisnuit. S-a pus chiar – desi exista indoieli aici – ca s-a casatorit la varsta de 19 ani si ca a avut un fiu. El a servit in diverse functii, in provincia Lu si, dupa decesul mamei sale, a tinut doliu timp de 3 ani, cum cerea obiceiul. Pare sa fi fost o persoana foarte sensibila, fiindca s-a spus ca surprindea starea celor care veneau la el pentru sfat si ca avea un deosebit respect – ca orice intelept – fata de ceea ce se petrecea in sufletul altcuiva.
In jurul lui Confucius s-a format o scoala care, in zilele ei de varf, numara circa 3000 de studenti. El preda acestor persoane filosofia si muzica si punea mare accent pe morala. Cursul lui principal putea fi intitulat: “Intelepciune pentru viata”. Deoarece studentii sai staruiau in a vedea religie in invataturile sale, ei spuneau ca este religia de ordin moral. Prin aceasta Confucius se referea la ordinea morala din om, din societate si din lume. Confucius o denumea printr-un singur cuvant – Li, adica masura.
Si alti filozofi chinezi invatau despre Li, dar dupa cum se relateaza, nici unul nu traia masura – Li, sau nu o facea pe atat de convingatoare precum o facea Confucius. Caci trebuie sa ne amintim intotdeauna ca idealul confucianist despre omul superior a fost verificat si trait de insusi Confucius. Li nu inseamna doar ordine morala; el mai inseamna corectitudine, virtute, credinta si, mai presus de toate, buna cuviinta. Confucius zicea: “Adevarata barbatie consta din intelegerea propriului sine si din restabilirea masurii (Li). Oricine-si va intelege propriul sine si isi va restabili masura (Li), va fi urmat de toata lumea”.
Confucius s-a silit sa faca asa, iar pentru o vreme parea ca lumea l-ar urma. Guvernatorul provinciei Lu l-a chemat sa-i fie ministru si, intr-o perioada de timp extrem de scurta, avu loc o mare schimbare in starea morala a tinutului. Oamenii traiau mai bine si erau mai fericiti; criminalitatea a scazut, iar Li (masura) era cinstita ca bine suprem. Lucrurile n-au durat deoarece guvernatorul insusi a cazut din gratie, dar Confucius a zis: “Sa fie numai oameni corecti si conducerea va inflori; fara acestia insa conducerea decade si inceteaza sa mai existe”.