Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Consensul predominant printre specialistii in neurostiinte este aceea ca o proprietate emergenta a creierului si a metabolismului sau este constiinta. Ca urmare, atunci cand creierul moare, mintea si constiinta fiintei careia ii apartinea acel creier inceteaza sa mai existe. Cu alte cuvinte, fara creier nu poate exista constiinta.
Dar, potrivit cercetarilor de zeci de ani ale doctorului Peter Fenwick, un neuropsihiatru foarte apreciat, care studiaza creierul uman, constiinta si fenomenul experientelor din apropierea mortii de 50 de ani, aceasta viziune este una incorecta. In ciuda faptului ca, initial, doctorul nu era deloc increzator in experientele din apropierea mortii si in alte fenomene conexe, Fenwick crede acum ca cercetarile sale ample sugereaza ca aceasta constiinta persista dupa moarte. De fapt, Fenwick considera ca aceasta constiinta exista, de fapt, independent si in afara creierului, ca proprietate inerenta a Universului insusi, ca materia intunecata, energia intunecata sau gravitatia.
Prin urmare, in opinia lui Fenwick, creierul nu creeaza si nu produce constiinta; mai degraba, o filtreaza. Oricat de ciudata ar putea parea aceasta idee la inceput, exista cateva analogii care aduc mai multa claritate conceptului. De exemplu, ochiul filtreaza si interpreteaza doar o foarte mica parte din spectrul electromagnetic si urechea inregistreaza doar o gama restransa de frecvente sonice. In mod similar, potrivit lui Fenwick, creierul filtreaza si percepe doar o mica parte din „constiinta” intrinseca a Cosmosului.