Biserica crestina primara nu s-a impotrivit credintelor in puterea magica a pietrelor pretioase, ea recomandand chiar o rugaciune de intarire a efectelor acestor pietre: „Doamne, Tata Atotputernic, Tu care iti arati puterea si prin lucruri neinsufletite, Tu care i-ai aratat calea lui Moise si l-ai invatat sa impodobeasca Cartea Legilor cu 12 pietre pretioase si i-ai aratat evanghelistului Ioan cum sa faureasca simbolul Ierusalimului din aceleasi pietre, pogoara Harul Tau asupra acestor pietre si fa-le sa vindece prin numele Tau sfant.”
In unele texte foarte vechi apare credinta potrivit careia pietrele pretioase (cel putin cele mai stralucitoare dintre ele) au proprietatea de a chema ingerii pazitori, fiind astfel un fel de mijloace de comunicare cu divinul. Cele slefuite oval ar avea o mare putere de a interfera cu undele psihice, ingerii solicitati aducand refacerea echilibrului nervos. Cele octogonale sau cele in forme dependente de unghiuri drepte sunt asociate energiilor fizice, fortele divine chemate urmand sa insanatoseasca organismul bolnav. Pietrelor rotunde le corespund ingerii care pot actiona asupra energiilor noastre spirituale, iar cele in forma de picatura au efect asupra sufletului.
In traditia crestina, pietrele pretioase lucrau impotriva diavolului si nu puteau fi folosite in scopuri malefice. Se credea ca vesmintele stralucitoare ale Satanei (stralucitoare datorita pietrelor magice) i-au fost smulse de catre Dumnezeu, in momentul in care l-a alungat din Rai. Pietrele i-au fost luate pentru ca Dumnezeu a vrut sa pastreze puterea lor pentru oameni. Ele pot fi folosite impotriva Raului, dar actiunea lor este potentata de rugaciuni.
In ceremoniile de exorcizare se folosea chrysoprasul, despre care se credea ca alunga demonii. Se turna apa peste piatra si se rostea formula „Apa, eu te torn peste piatra cu aceeasi putere cu care Dumnezeu revarsa Soarele asupra lumii”. Apoi, apa se arunca asupra celui posedat de demon. O paine se taia in cruce si chrysoprasul era trecut prin taietura, in timp ce se rosteau urmatoarele cuvinte: „Dumnezeu a smuls Diavolului pietrele pretioase”.