Teoria cu privire la faptul ca exista trei culori primare si patru culori secundare este in exclusivitate exoterica caci inca din cele mai vechi timpuri se stia ca exista sapte si nu trei culori primare, ochiul omenesc fiind capabil sa surprinda doar trei dintre ele. Astfel, desi verdele poate fi obtinut prin combinarea albastrului cu galbenul, exista si un verde autentic sau primar care nu este compus. Acest lucru poate fi dovedit prin spargerea spectrului cu o prisma. Helmholtz a descoperit ca asa-numitele culori secundare ale spectrului nu pot fi separate in culori primare. Prin urmare, portocaliul spectrului, daca este trecut printr-o a doua prisma, nu se descompune in rosu si galben, ci ramane portocaliu.
Constiinta, inteligenta si forta sunt simbolizate de culorile albastru, galben si rosu. Mai mult, efectele terapeutice ale culorilor se afla in armonie cu acest concept caci albastrul reprezinta o culoare linistitoare, electrica, galbenul este o culoare insufletita, iar rosul este o culoare calduroasa si tulburatoare. S-a demonstrat faptul ca mineralele si plantele afecteaza constitutia umana in functie de culori. Prin urmare o floare galbena va crea un medicament care va afecta constitutia in acelasi fel ca lumina galbena sau ca tonul muzical mi. Culoarea portocalie va corespunde fie tonului re fie acordului dintre do si mi.
Anticii considerau ca spiritul omului corespunde culorii albastru, mintea culorii galben, iar corpul culorii rosu. Prin urmare raiul este albastru, pamantul galben, iar iadul sau lumea subterana rosie. Conditia infricosatoare a infernului nu face decat sa simbolizeze natura sferei sau planul de forte din care este compusa. In misterele grecesti sfera irationala era intotdeauna rosie, caci reprezenta conditia in care constiinta este supusa pasiunilor si dorintelor naturii inferioare. In India, unii dintre zei sunt prezentati cu piele albastra pentru a simboliza constitutia lor divina, care depaseste sfera terestra. Conform filosofiei esoterice, albastrul reprezinta culoarea adevarata si sacra a Soarelui. Aparenta nuanta galbena sau portocalie a acestei sfere este rezultatul faptului ca razele au fost scufundate in substantele lumii iluzorii.
In simbolismul original al bisericii crestine culorile aveau o importanta deosebita iar folosirea lor era normata conform unor reguli foarte stricte. Totusi, neatentia cu care au fost folosite aceste culori inca din Evul Mediu a dus la pierderea intelesurilor lor profunde si emblematice. In aspectul sau primar, albul sau argintul simboliza viata, puritatea, inocenta, bucuria si lumina; rosul reprezenta suferinta si moartea lui Hristos si a discipolilor sai, dar si iubirea divina, sangele si razboiul, durerea; albastrul reprezenta sfera celesta si starea de contemplare; galbenul sau aurul simboliza gloria, roadele, bunatatea; verdele reprezenta fecunditatea, tineretea si prosperitatea; movul, umilinta, afectiunea profunda si necazurile; negrul simboliza moartea, distrugerea si umilinta.