„Iar cand L-au rastignit, era ceasul al treilea” (Marcu 15:25). Dupa impartirea timpului practicata de noi, „ceasul al treilea” in Orientul antic insemna ora 9 inainte de amiaza. „Si la al noualea ceas”, aceasta inseamna, dupa orarul nostru, ora trei dupa-amiaza, s-a sfarsit tragedia. „Iar Iisus, scotand un strigat mare, Si-a dat duhul” (Marcu 15:34, 37).
In ce fel a murit Iisus? Cercetari stiintifice efectuate cu cativa ani in urma la Koln de medicul Hermann Modder au incercat sa dea un raspuns din punctul de vedere al medicinii. In cazul unui om atarnat de ambele maini, sangele se aduna foarte repede in jumatatea inferioara a trupului. Deja dupa 6-12 minute tensiunea arteriala scade la jumatate, iar pulsul isi dubleaza valoarea. Inima primeste prea putin sange. Urmarea este lesinul. Se ajunge foarte repede, din cauza irigarii insuficiente a creierului si a inimii, la un colaps ortostatic. Moartea pe cruce este, asadar, o moarte prin infarct.
Exista dovezi verificate ca au existat crucificati care au murit dupa doua zile sau chiar mai tarziu. Pe barna perpendiculara se monta adesea o mica sprijinitoare, numita „sedile” (loc de sezut) sau „cornu” (corn). Daca cel atarnat se sprijina, in disperarea lui, temporar de ea, sangele urca din nou in partea superioara a trupului, iar lesinul care incepe sa se instaleze trece din nou. Daca se dorea, in sfarsit, sa se puna capat chinului celui crucificat, se trecea la „crurifragium”; i se zdrobeau cu un ciomag fluierele picioarelor. Ca urmare, fiindca nu se mai putea sprijini pe picioare, se producea foarte repede infarctul.
Iisus a scapat de „crurifragium”. „Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele celui dintai si ale celuilalt, care era rastignit impreuna cu el. Dar venind la Iisus, „daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fluierele” (Ioan 19:32, 33). Iudeii ii cerusera lui Pilat crurifragiumul, deoarece era „ziua dinaintea Sabatului”, si ziua pregatirii pentru Pesach. Dupa legea iudaica, cei crucificati nu aveau voie sa ramana atarnati peste noapte (Deuteronomul 21:23). Iar la ora 6 incepea sabatul saptamanii de Pesach, cand orice indeletnicire era interzisa. Marile sarbatori care urmeaza explica si graba procedurilor din ziua respectiva, prinderea in timpul noptii, condamnarea, executarea pedepsei si punerea in mormant a lui Iisus pe parcursul catorva ore.
Imparatul Constantin a ridicat in anul 326 d.Hr. un turn somptuos deasupra mormantului redescoperit atunci al lui Iisus. Coloane bogat ornamentate purtau un acoperis din barne aurite, dupa cum o dovedesc vechi jurnale ale unor pelerini si imagini crestine vechi. Astazi se inghesuie haotic mai multe capele intunecoase in Biserica Sfantului Mormant. Fiecare confesiune crestina si-a creat in acest loc sfant al crestinatatii un locsor pentru reculegere si serviciu divin. In Capela Sfantului Mormant, trepte tocite de pasi conduc in jos pana la o grota in stanca, in care a fost sapat un mormant lung de doi metri – mormantul lui Iisus.
Peste o mie de morminte din perioada aceea au fost gasite in Palestina, toate necropole, morminte de familie. Acest mormant, insa, este pentru un singur trup. Conform traditiei evanghelice, Iisus a fost culcat primul intr-o camera mortuara mare: „Si Iosif, luand trupul, l-a infasurat in giulgiu curat de in, si l-a pus in mormantul nou al sau, pe care-l sapase in stanca, si, pravalind o piatra mare la usa mormantului, s-a dus” (Matei 27:59, 60).