Este miezul noptii. In Scopelo, portile cetatii s-au inchis dupa ce soarele a apus. Vesti proaste adusesera cei doi oameni care abia ajunsesera din Volo: cinci fregate turcesti o sa vina sa pradeze insula.
Mica populatie este in picioare. Toti locuitorii, inchisi in biserici, il roaga in genunchi pe Dumnezeu si pe arhanghelul Mihail sa-i salveze.
In port cerul fluiera si valul, incet, incearca sa distruga toate lucrurile din jur. Norii, negri si amenintatori, se pare ca se intalnesc cu inspumatul pescarus.
–  Nascatoarea mea, arhanghelul meu, ajuta-ne! Se aud locuitorii insulei ca se roaga cu voci subtiri. La ora unu dupa miezul noptii s-au auzit tipete:
-Vin, vin!
Erau santinelele care strajuiau ca pescarusii. Toti erau cu parul maciuca. intr-adevar, corabiile turcesti pareau sa se bata cu cineva pe mare. Timpul trecea iar locuitorii asteptau cu respiratia taiata sa auda pasii grei ai necredinciosilor.Trecuse mult timp dar nu se auzea nimic. Rugaciunea s-a continuat pana ce s-a aratat prima raza de soare si vantul s-a oprit. Insularii priveau de departe cuminti marea si cand ce sa vada: fregatele turcesti erau zdrobite in stanci cu tunurile pe ici pe colo si plin peste tot de cufere! Numai un turc a urcat pe tarm clatinandu-se.

Au tras imediat zavoarele, deschizand portile. Cei mai indrazneti au iesit afara si priveau la corabiile distruse ale dusmanilor. Pe turc i-au primit si l-au ingrijit. Cand si-a revenit indeajuns s-a uitat cu frica injur si a intrebat:– Unde este comandantul vostru?
Insularii s-au uitat la el fara sa inteleaga. Atunci acela, care era comandantul armatei, a prins curaj si a povestit intamplarea lor:– Pe cand am intrat in portul vostru, marea cea furtunoasa a fost cat pe ce sa ne inghita. Am vazut corabiile mele ca se strivesc de stanci, fara sa pot face nimic. Ca si cand nu ar fi ajuns acest rau, s-a aratat dintr-o data un barbat imens si a inceput cu sabia lui sa taie, sa taie… L-am vazut taind panzele mele fara mila, neputand sa-l opresc. Cad atunci in genunchi si-l rog sa ma lase sa traiesc, pentru ca am inteles ca nu o sa o scot la capat cu el, sabia lui scotand foc. Cine este acest dumnezeiesc soldat al vostru? Vreau sa ma inchin lui!
Localnicii l-au condus pe corabierul turc in biserica si i-au aratat icoanele de argint din catapeteasma de aur. Acela a privit aici, acolo, dintr-o data a ingenuncheat in fata icoanei arhanghelului Mihail si ascunzandu-si capul in pelerinele lui… Acesta a fost salvatorul lor, arhanghelul, la care s-au rugat fierbinte toata noaptea scopelifii.
Turcul, plin de recunostinta pentru salvarea lui, a donat bisericii arhanghelului un clopot mare de aur, care bate si in ziua de azi, amintind recunostinta unui necredincios catre salvatorul lui, incepatorul de osti.