Într-o epistolă foarte interesantă, datată 21 octombrie 1883, Livia Maiorescu (fiica lui Titu Maiorescu – lider al Junimii) îi scrie mătuşii sale, Emilia Humpel, despre plecarea lui Mihai Eminescu la Viena. Iată ce ne spunea femeia:
Bucureşti, 21 Octombrie 1883 Str. Mercur nr.1,
Dragă mătuşă Emilia, azi dimineaţă am văzut la gară pe Eminescu, care a plecat la Viena cu un păzitor şi cu d-l Chibici. El fusese adus în cupeu cu o oră încă înainte de plecarea trenului (…)
A devenit ceva mai slab, ceea ce se vede cu deosebire la mâinile lui, reduse acum la mânuşiţe de copilaş, cu păstrarea însă a gropiţelor. E palid, ras ca şi mai înainte, numai musteaţa-i e lungă şi sprâncenele ciudat de stufoase.
Unghiurile ochilor s-au lăsat în jos, ceea ce-i dă o înfăţişare de chinez. Expresia este de om obosit, nu mai e nimic din fixitatea ce o avea în ziua, în care, deja nebun, a fost ultima oară la noi, chiar în ziua internării lui.
În total, un aspect destul de liniştitor. La drept vorbind, nu prea voiam să merg la gară, te stăpâneşte un sentiment atât de dureros pentru el, acesta însă dispare cu totul la vederea-i (…)
În tot cazul, el nu suferă deloc. Vocea-i şi râsul lui sunt exact ca mai înainte, când făcea mare haz de anecdote popeşti.
Toate acestea se întâmplau în 1883, anul în care, conform contemporanilor, Eminescu ar fi înnebunit…