Imagine: torange.biz (Commons Creative – free)
Cele mai raspandite descantece romanesti sunt cele „de deochi”.  Deochiul se poate provoca simplu, prin privire sau cu vorba. O simpla privire este adesea de ajuns ca sa afecteze sanatatea cuiva, sau sa aduca, intr-un fel sau altul, vatamare, nu numai omului, in special copilului, ci chiar si vitelor sau plantelor. Uneori efectele acestei priviri pot fi resimtite chiar de obiectele neinsufletite. Urmarile nefaste ale simplei priviri, fara se recurge la vreo formula sau ceremonie magica, constituie caracterul propriu al deochiului, al acestei actiuni magic spontane, care il deosebeste de toate celelalte mijloac intrebuintate de cineva cu scopul de a vatama, cum sunt vrajite farmecele, blestemele etc. Aceasta uitatura, careia i se atribuie o putere magica foarte mare, adeseori este indreptata catre cineva sau catre ceva fara nicio rautate, fara niciun gand de a-i aduce un neajuns. Ba chiar dimpotriva, ea poate sa fie plina de dragoste sau de admiratie. Puterea daunatoare a acestei priviri este, in cazul acesta, independenta de vointa cuiva, este un fel de vraja involuntara, provocata numai de insusirea ce o au unii de a deochea. Unele persoane au aceasta insusire de cand s-au nascut, iar altele au capatat-o mai tarziu, datorita unor anumite imprejurari.
Cand cineva exprima prin cuvinte admiratia de care este cuprins fata de o persoana frumoasa, sanatoasa, fericita sau inzestrata cu calitati deosebite, sau cand aduce peste masura laude aceluia ce poseda aceste insusiri, deochiul este gata. Chiar insusi vorbitorul se poate deochea singur, atunci cand isi exprima verbal deplina multumire de starea sa, sau cand arata ca este peste masura de fericit. Singurul mijloc de a evita urmari magice nefaste ale acestor laude exagerate este expresia „sa nu-i fie de deochi!”.
Cine poate fi deocheat?
Dintre fiintele omenesti, copiii sunt cei mai expusi deochiului. Este de ajuns ca un copil sa fie frumos sau sa para foarte destept, pentru ca lumea, mirandu-se de el si laudandu-l peste masura, sa-l invenineze cu deochiul. Aceasta credinta este raspandita la toate popoarele. Oamenii mari, in special flacaii si fetele frumoase, mirele si mireasa, uneori si oamenii slabanogi sau bolnaviciosi, sunt expusi deochiului. Lauzele mai sunt adesea in primejdia de a fi deocheate. Manjii, viteii, mieii si iezii sunt cei mai expusi a fi deocheati. Afara de acestea, ca si cand ar fi insufletite, pot fi deocheate plantele de tot felul, legumele si granele, florile, poamele si copacii.
Efectele deochiului
Deochiul prezinta simptome specifice, dupa care se poate recunoaste ca cineva este deocheat. Astfel, cand este cineva deocheat, capata asa deodata, ca din senin, mari dureri de cap. Cel mai cunoscut simptom al deochiului este cascatul incontinuu, desi omului nu ii este somn. Copiii si chiar oamenii mari, cand sunt deocheati, uneori se aprind la fata si au calduri, ori le tiuie urechile. Bolnavii, de li se intampla sa fie deocheati, sunt apucati de varsaturi sau le curge sange din nas. Cat priveste animalele, in special caii, vitele si mieii, cand sunt deocheate, le vezi tremurand, incep sa tanjeasca si, in cele din urma, se prapadesc. Cand sunt deocheate plantele, florile se vestejesc la putin timp de la deochi, pomii nu mai dau roade si incep sa se usuce.

Cum ne aparam de deochi?
Pentru a fi ferit de deochi, cel mai sigur mijloc este purtarea unei amulete sau a unui talisman care, insa, sunt de mai multe feluri. Cea mai simpla amuleta se obtine prin legarea copilului, la gat sau la incheietura mainii, a un fir rosu sau a unei panglicute rosie. Culoarea rosie joaca un mare rol in credintele despre deochi. Se cauta, prin aceasta culoare batatoare la ochi, sa se distraga uitatura rea a individului care, cu voie sau involuntar, ar putea provoca deochiul.
Cel mai bun mijloc este insa usturoiul. Se innoada sau se coase un catel de usturoi la o panglicuta rosie, sau se atarna de un fir, si se pune la gatul sau la scufita copilului. Usturoiul, prin mirosul sau patrunzator, este socotit, din timpurile cele mai vechi, cel mai bun mijloc de a alunga duhurile rele. Romanii din Bucovina, cand casca vreunul si ii este teama ca a fost deocheat, zice imediat: „Usturoi intre ochi, sa nu ma deochi!”. In Transilvania se intrebuinteaza ca amuleta un saculet, in care se pun trei fire de usturoi, trei de piper, trei de grau de toamna, trei boabe de tamaie, trei de sare, trei faramite de paine si trei bucatele din „casa” copilului. Alta amuleta intrebuintata la noi este un saculet cu carbuni care se pune copilului la gat.
Dintre metale, aurul trece drept un bun aparator contra deochiului. De aceea, se coase la scufita copilului, pe langa altele, si o moneda de aur. Tot astfel se procedeaza la bulgari si la sasii din Transilvania.