V-ati intrebat vreodata ce face diferenta dintre un proces viu si unul neviu? Ce ne face „vii” fata de masinile sau robotii care actioneaza la comenzi? Care este forta vietii, pe care filozofii o numeau „animus”? Este vorba de lumina si aceasta este metoda fundamentala prin care comunica celulele si ADN-ul vostru.
La urma urmei, o celula contine aceleasi componente, si atunci cand este vie si cand este moarta. Exista aceleasi molecule si structuri; dar ce da viata celulelor? Ce face ca un om sa aiba peste 10 trilioane de celule comunicand intr-un mod precis fiecare secunda catre fiecare molecula din corpul nostru? Mai mult decat atat, la fiecare cateva secunde mai mult de 10 milioane de celule umane mor si, pentru a preveni decaderea entropica, trebuie create mai multe celule pentru a ne sustine forta vietii.
Nu uitati ca o masina n-ar putea face asta niciodata; acesta este motivul pentru care atat de multe medicamente nu reusesc sa vindece corpul, deoarece ele nu lucreaza la nivelul luminii, la viteza luminii, mai precis. Mesajul chimic pentru a orchestra acest spectacol incredibil ar fi mult prea lent. Omul de stiinta rus Alexandr Gurvici, un contemporan al lui Vladimir Vernadski si al lui Fritz Alfred Popp, a subliniat necesitatea ca toate celulele sa poata comunica cu viteza luminii pentru ca si corpurile noastre sa functioneze. „Suntem inca in pragul de a intelege pe deplin relatia complexa dintre lumina si viata, dar acum putem spune ca functia intregului nostru metabolism depinde de lumina”, a spus dr. Fritz Albert Popp.
Alexandr Gurvici a fost cel care, in timp ce lucra in laboratorul sau, a descoperit in 1923 ca radacinile ar putea stimula radacinile unei plante vecine daca cele doua plante adiacente erau puse in vase de sticla de cuart. Acelasi efect nu s-ar fi intamplat daca plantele erau puse in siliciu. S-a dovedit ca acest cuart filtreaza anumite lungimi de unda ultraviolete pe care siliconul nu le permite, facilitand astfel comunicarea intre entitatile biologice. Mai tarziu, Popp a experimentat lumina ultravioleta pentru a intelege ceea ce a descoperit Gurvici. El a efectuat 37 de teste diferite pe produse chimice, unele provocand cancer, pe cand altele nu. In fiecare caz, compusii pe care el le-a considerat a fi cancerigeni au luat lumina ultravioleta, au absorbit-o si au schimbat frecventa.
Asta se intampla cu ADN-ul nostru atunci cand mancam alimente de proasta calitate, suntem supusi in mod repetat unor emotii negative, ascultam muzica haotica, ne uitam la filme horror etc. – toate daunand ADN-ului nostru. Aceste elemente produc haos printre semnalele luminoase comunicate de celulele noastre. Ceea ce Popp a constatat, de asemenea, a fost faptul ca acesti compusi care provoaca cancer au avut un lucru in comun: fiecare dintre agentii cancerigeni a reactionat numai la lumina de la o anumita frecventa – 380 nm (nanometri) in intervalul ultraviolet. Astfel, savantul a descoperit emisia biofotonica, adica fenomenul emisiei constante si spontane a luminii din toate sistemele biologice, inclusiv pentru oameni, datorita activitatilor metabolice. Acest lucru se intampla in partea vizibila si ultravioleta a spectrului electromagnetic la intensitati foarte mici, de ordinul a 10-16 – 10-18 W / cm2.
Emisia de biofotoni este legata de procesele de transfer de energie si de informatii in orice organism biologic si a fost legata de functia ADN-ului si a reglarii genelor. Reprogramarea ADN-ului uman se refera la permiterea unei comunicari electromagnetice in cadrul propriului corp. Prin „sufocarea” celulelor voastre cu medicamente sau chiar alimente modificate genetic, se inhiba comunicarea intre celule si intre celulele corpului dvs. si Univers. Repararea ADN-ului si, prin urmare, repararea celulelor voastre, permite reglarea bioritmului, a homeostaziei si a fiecarui proces metabolic din corpul dvs. Cele 10 miliarde de celule stiu ce fac…