De la inventarea sa în 1886, Coca-Cola a devenit cea mai cunoscută băutură răcoritoare din lume. Şi totuşi, care este secretul rețetei Coca-Cola? Pe site-ul său, Coca-Cola susține că „formula secretă a companiei pentru fabricarea Coca-Cola a rămas un secret comercial timp de 130 de ani”. Pe măsură ce anii au trecut și speculațiile cu privire la rețeta de Cola au crescut, mai mulţi oameni au pretins că ei cunosc rețeta și alte secrete ale companiei. Cu toate acestea, Coca-Cola insistă că metodele sale rămân necunoscute publicului.
Pemberton, este, din punct de vedere tehnic, creatorul îndrăgitei băuturi carbogazoase, dar el a vândut compania lui Candler la scurt timp după inventarea reţetei, în 1886. Pemberton a decedat în 1888, iar Candler a devenit unicul proprietar al Coca-Cola în 1892.
Timp de mai bine de un sfert de secol, rețeta a fost dezvăluită doar prin gură în gură. Când Ernest Woodruff a achiziționat compania în 1919, a folosit formula secretă ca garanție pentru împrumutul de care avea nevoie pentru a finaliza achiziția. Potrivit site-ului Coca-Cola: „Woodruff i-a cerut fiului lui Candler să noteze formula și a pus hârtia într-un seif de la Guaranty Bank din New York până când împrumutul a fost rambursat în 1925. În acel moment, Woodruff a recuperat formula secretă, și a plasat-o în Trust Company Bank, unde a rămas timp de 86 de ani”.
Într-un gest larg mediatizat, directorii companiei Coca-Cola au mutat rețeta secretă din seiful băncii în Muzeul World of Coca-Cola din Atlanta, în anul 2012, la aniversarea a 125 de ani a companiei. Seiful a devenit o atracție pentru Muzeul Cola-Cola, ispitind oaspeții cu promisiunea de a deveni „mai aproape ca niciodată de formula secretă”. O parte din reclama la muzeu spune: „O călătorie multimedia captivantă către Camera Formulei Secrete. Pe parcurs, aflați despre originile formulei secrete, cum au încercat concurenții să copieze succesul Coca-Cola, cum proprietarii Coca-Cola au păstrat secretul formulei de-a lungul anilor și cum secretul a dat naștere la o mulțime de mituri și legende”.
Mulți oameni cred că Coca-Cola își ascunde ingredientele necunoscute în spatele sintagmei „arome naturale” de pe sticlele sale și asta ar putea însemna orice. Se crede însă că „aromele naturale” din Coca-Cola includ acid citric, suc de lămâie, caramel și vanilie, printre altele. Cât de mult din fiecare ingredient acesta constituie secretul formulei lui Coca-Cola.
Ca parte a poveștii grandioase din jurul istoriei sale, Compania Coca-Cola susține că doar doi directori cunosc rețeta Coca-Cola. Unele zvonuri afirmă că fiecare primește doar jumătate din rețetă, dar acest lucru a fost invalidat de site-ul web de cercetare Snopes. Şi, din motive de siguranță, acești doi directori nu au voie să zboare în același avion.
Coca-Cola face afaceri cu singura companie din SUA cu permisiune pentru a importa frunze de coca (Stepan Co.), pe care Coca-Cola le foloseşte la fabricarea băuturii sale prin decocainizare. Din moment ce Stepan Co. este singura companie cu acces la acest ingredient cheie, ar fi imposibil ca concurenții să pună mâna pe frunza de coca procesată. Oricum, compania Coca-Cola neagă că băutura sa gazoasă ar fi conținut vreodată cocaină, dar băutura sa originală conținea urme din această substanță, până în 1929, când a fost scos complet din băutură.
Coca-Cola rămâne unul dintre cele mai populare produse din întreaga lume, dar băutura sa nu a fost niciodată brevetată. Mark Pendergrast, autorul cărții „For God, Country & Coca-Cola”, explică cel mai bine: „Compania a ținut secrete formulele sale, parțial pentru a crește vânzările cu un sentiment de mister deosebit și pentru a preveni concurența, dar și pentru a împiedica oamenii să știe cât de ieftine sunt ingredientele și cât de mari sunt profiturile”.
Coca-Cola a fost introdusă pentru prima dată în India în 1949, la doi ani după ce țara și-a câștigat independența față de Marea Britanie. Două decenii mai târziu, Parlamentul indian a adoptat un nou set de reglementări, Foreign Exchange Regulation Act din 1973, care impunea tuturor companiilor străine să dea 60% din capitalul propriu filialelor indiene. De asemenea, legea cerea companiilor să dezvăluie informații sensibile guvernului indian. În cazul IBM, asta însemna codurile sale de calculator; pentru Coca-Cola, însemna formula. Compania Coca-Cola a fost una dintre cele 57 de companii care au ieșit din țară în 1977. Nu și-a dezvăluit rețeta secretă, indiferent de costuri. India a început să-și deschidă din nou economia afacerilor străine la începutul anilor 1990, iar Coca-Cola a revenit în 1993. Cu toate acestea, Coca-Cola nu și-a recăpătat niciodată supremația anterioară în materie de băuturi în India.
De-a lungul deceniilor, diverși oameni și grupuri au pretins că au descoperit rețeta sucului care dă aroma Coca-Cola. De fiecare dată când se întâmplă acest lucru, Compania Coca-Cola emite o declarație în care etichetează afirmația drept „falsă”. De exemplu, în 2011 un cercetător descoperea o rubrică dintr-un ziar din Atlanta din 1979 care includea o rețetă pentru Coca-Cola. Istoricul Mark Pendergrast a comparat această rubrică cu o rețetă pe care a găsit-o în arhivele Coca-Cola și a spus că sunt aproape identice. Compania Coca-Cola a negat vehement legitimitatea rubricii din ziar și a cercetărilor lui Pendergrast.
Unii angajați ai companiei Coca-Cola au încercat să dezvăluie adevărul despre băutură. Rețeta ar fi următoarea: extract fluid de coca, acid citric, cofeină, zahăr, apă, suc de lămâie, vanilie, caramel, alcool, ulei de portocale, ulei de lămâie, ulei de nucșoară, ulei de coriandru, ulei de scorțișoară.
Totuşi, chiar dacă cineva ar avea rețeta originală din 1886, formula s-a schimbat de-a lungul anilor. Astfel, se pare că a fost adăugată glicerina ca şi conservant, cocaina a fost eliminată, cofeina a fost mult redusă, iar acidul citric a fost înlocuit cu acid fosforic.
Astăzi, chiar dacă cineva ar cunoaşte cu adevărat rețeta Coca-Cola, acest lucru nu ar afecta vânzările de Coca-Cola din cauza puterii și influenței mărcii în întreaga lume. Compania Coca-Cola a muncit din greu pentru a se promova în jurul formulei sale secrete, dar nu formula în sine are greutate, ci numele atașat acesteia.