Clarvazatorii, cum este popularul mediu britanic Gordon Smith, sustin ca mortii sunt relativ impacati cu locul in care se afla. Ei nu au niciuna dintre problemele noastre si nu sufera. Noi suntem cei care au probleme legate de moarte. In timpul vietii, sentimentul pierderii este cel mai greu de depasit. Interesat de activitatea de mediu, mai ales ca o cale de a-i ajuta pe oameni sa depaseasca pierderea celor dragi, Smith a observat diferite niveluri sau forme de suferinta la oamenii pe care ii „citeste”.
O mama care isi pierduse fiul a suferit un soi de detasare de propriile sentimente in urma socului produs de moartea lui. Dupa sase luni, ea l-a visat si, pentru prima data de la pierderea lui, a plans. In visul ei, fiul i-a spus sa „dea drumul la televizor”. Ea a facut acest lucru cand s-a trezit si l-a vazut pe Gordon Smith, care le vorbea unor parinti despre fiul lor decedat. Cat de repede a putut, ea l-a contactat pe Smith si, cand s-au intalnit, el spune ca „a reconectat-o cu propria persoana”. Smith crede ca oamenii care au suferit o pierdere dureroasa au tendinta de a ramane blocati in acea stare. Este un tip de purgatoriu, care face parte integranta din lumea aceasta.
Mortii sunt liberi. Nu sunt la fel de afectati ca noi de despartire. Si noi, ca si ei, suntem spirite. Doar ca noi suntem spirite intrupate. Nu ne putem misca la fel de rapid sau cu aceeasi usurinta, nici nu putem vedea la fel de multe lucruri. Timpul petrecut pe Pamant este doar un scurt popas intr-o calatorie fara sfarsit a constiintei.
Cei aflati in suferinta se gandesc adesea la viata celui care a murit si la interactiunile lor cu el si se uita adesea la hainele si lucrurile care le amintesc de el. Suferinta devine depresie atunci cand intre ei au ramas lucruri nespuse. Multi oameni isi produc ei insisi suferinta dupa moartea cuiva, crezand ca astfel vor atenua durerea celui pierdut. Smith spune ca mesajul spiritelor este: „Sa nu faceti asta!”
Spiritele ne pot inspira ganduri. Pot chiar sa transmita obiecte materiale persoanei aflate in suferinta. Cei indoliati spun adesea ca gasesc, in mod repetat, pene, monede sau lucruri care sunt legate, intr-un fel, de persoana care a murit. Smith spune ca, in Tibet, calugarii indeamna familiile la anumite practici rituale sau de meditatie care sa-i ajute sa treaca peste moartea cuiva drag. Le suntem alaturi celor dragi in timp ce trec prin bardo (stadiul intermediar dintre viata si moarte). Moartea nu ucide dragostea. Ar trebui sa-i vedem pe cei dragi ca si cum ar fi inca vii. Daca ni-i inchipuim morti, ii ucidem. Comunicarea cu spiritele se bazeaza pe sentimente: acestea constituie legatura noastra cu ceilalti.
Dupa moarte, spiritele trec prin „stari gazoase” sau niveluri din ce in ce mai rarefiate, crede Smith. Ele trebuie sa obtina iertarea de la toti cei carora le-au facut rau in timpul vietii, inclusiv cei afectati indirect de actiunile lor. Dar nu trebuie sa te gandesti la ceea ce te sperie. Trebuie sa fii impacat cu sine. Esti o manifestare sau o acumulare a tot ceea ce ai fost vreodata, afirma Smith, si nu esti doar suma actiunilor tale din timpul vietii.