Mergand odata in orasul episcopal din Noua Cesaree, Sfantul Grigore Taumaturgul sau facatorul de minuni a fost surprins, noaptea, de o ploaie puternica si obligat sa se adaposteasca intr-un templu al idolilor, faimos in tara din cauza oracolelor care aveau loc aici.
Mai intai, el a invocat numele lui Iisus, s-a inchinat de mai multe ori pentru a purifica templul si si-a petrecut noaptea cantand laude lui Dumnezeu, dupa obiceiul lui. Dupa ce Grigore a plecat, a venit in templu preotul idolilor, care s-a pregatit sa oficieze ceremoniile cultului sau. Imediat i s-au infatisat demonii spunandu-i ca ei nu mai pot locui in templu de cand un sfant s-a culcat acolo.
El a raspandit cu darnicie tamaie, apoi a promis demonilor sacrificii, pentru a-i convinge sa stea pe altarele lor. Dar degeaba! Puterea lui Satan se eclipsase in fata celei a Sfantului Grigore. Suparat de a-si vedea meseria periclitata, preotul l-a urmarit pe episcopul din Cesareea, amenintandu-l ca-l va da in judecata daca nu repara raul care l-a facut. Grigore, care-l asculta fara sa se tulbure, i-a raspuns cu sange rece: «Cu ajutorul Domnului, eu alung demonii de unde-mi place, si-i fac sa intre unde-mi place». «Atunci permite-le sa intre in templul lor», a raspuns preotul.
Sfantul episcop a luat uneltele de scris si a notat: «Grigore catre Satan:  Intra!» Preotul a dus scrisoarea la templu, a facut sacrificii si a avut satisfactia sa-si vada demonii revenind. Dar meditand apoi la puterea sfantului, s-a dus dupa el si s-a instruit in religia crestina. Un singur lucru il soca: misterul incarnarii Cuvantului. Grigore i-a explicat ca acest adevar nu se verifica prin ratiunea umana, ci prin miracolul fortei divine. «Ei bine, a spus preotul, comanda acestei stanci sa se mute din loc si sa sara pe partea cealalta a drumului». Grigore a vorbit stancii, care l-a ascultat ca si cum ar fi avut viata. Fara sa se gandeasca, preotul si-a parasit casa, tot avutul, sotia si copiii, pentru a-l urma pe sfantul episcop si in curand i-a devenit discipol.