Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Printre obiectele „blestemate”, puține dețin reputația înfricoșătoare a cutiei Dybbuk. Acest dulap din lemn, aparent obișnuit, își are rădăcinile în folclorul evreiesc, crezându-se că acolo s-ar afla un spirit răuvoitor, cunoscut sub numele de Dybbuk. Cutia Dybbuk a fost asociată cu evenimente tulburătoare, tragedii personale și un sentiment de groază copleșitoare din partea celor care au deținut-o sau au întâlnit-o. Astfel, se ridică întrebarea dacă nu cumva anumite obiecte pot adăposti cu adevărat forțe întunecate. Termenul „Dybbuk” provine din mistica evreiască, în special din tradiția cabalistică. Un Dybbuk este „un spirit neliniştit, fără trup”, care este incapabil să treacă în viața de apoi. Aceste spirite sunt adesea descrise ca fiind răuvoitoare, căutând să se atașeze de cei vii, de obicei pentru a îndeplini unele lucruri neterminate. Ideea din spatele cutiei Dybbuk este aceea că ea ar servi drept închisoare pentru o astfel de entitate.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri în care este implicată o cutie Dybbuk a avut loc în 2003, când un anticar pe nume Kevin Mannis a achiziționat un vechi dulap de vinuri, în urma vânzării unei proprietăți din Portland, Oregon (SUA). Mannis ştia doar că acest dulap a aparținut unui supraviețuitor al Holocaustului, care l-a adus cu el în America după război. Familia supraviețuitorului avea instrucțiuni stricte ca această cutie să nu fie deschisă niciodată – lucru care era scris şi pe cutie. În ciuda acestui lucru, Mannis, curios de conținutul cutiei, a luat decizia fatidică de a o deschide. Ceea ce a urmat au fost o serie de evenimente ciudate și terifiante. Mannis a raportat un miros urât care emana din cutie, un amestec de flori de iasomie și ceea ce el a descris ca fiind o duhoare asemănătoare unui animal. Ulterior, casa lui a fost afectată de întâmplări neobișnuite: lumini care pâlpâiau, dispozitive electronice care funcționau defectuos și apariţia unor „puncte reci” ciudate în diferite încăperi. Și visele lui Mannis au fost afectate. El a început să experimenteze coșmaruri vii, în care apărea o bătrână înspăimântătoare, cu ochii macabri, care stătea în umbră, mormăindu-i ceva într-o limbă de neînțeles.
Cel mai dramatic incident a avut loc, însă, la scurt timp după ce Mannis i-a făcut cadou mamei sale cutia Dybbuk. În aceeași zi în care a primit cutia, aceasta a suferit un accident vascular cerebral (AVC) brusc și sever. Deși a supraviețuit, sănătatea ei nu a fost niciodată aceeași și a rămas parțial paralizată. Mannis a început repede să bănuiască că această cutie este responsabilă, iar după alte evenimente şi mai ciudate, a luat decizia de a o vinde. Totuși, blestemul cutiei părea să urmărească fiecare nou proprietar.
Cutia a trecut prin mai multe mâini după ce Mannis a vândut-o, iar fiecare nou proprietar a raportat o serie de întâmplări ciudate care nu se puteau explica. Un proprietar a pretins că vedea figuri tenebroase la coada ochiului, figuri care dispăreau de îndată ce se întorceau privirea. Alții au experimentat vise vii, terifiante și probleme de sănătate. Un individ a susținut că obiectele din locuința lor se mișcau singure, în timp ce altul a povestit o infestare bruscă cu insecte, care au apărut și au dispărut la fel de misterios.
Fiecare poveste nouă a crescut reputaţia negativă a cutiei Dybbuk, atrăgând atenția anchetatorilor în domeniul paranormalului și a colecționarilor de obiecte bântuite. În 2004, un student pe nume Jason Haxton a achiziționat cutia după ce aceasta a fost transmisă de la proprietar la proprietar, fiecare dintre aceștia voind să se scape de influența ei. Haxton, care a lucrat la un muzeu medical, a devenit fascinat de istoria ciudată a cutiei și de afirmațiile care o înconjoară. Dar fascinația lui s-a transformat curând în frică. Haxton, ca și cei dinaintea lui, a început să experimenteze simptome neobișnuite la scurt timp după ce a intrat în posesia cutiei. El a raportat o serie de probleme de sănătate, inclusiv urticarie, o tuse persistentă și chiar o apariție bruscă de zbârcituri și vânătăi pe corp, pe care nu le-a putut explica. În ciuda acestor evenimente neliniștitoare, Haxton a ținut cutia timp de câțiva ani, timp în care a efectuat cercetări asupra originilor ei și a cerut sfaturi de la rabini și alte personalități religioase despre cum să facă față spiritului răuvoitor despre care credea că era prins în interior.
În cele din urmă, Haxton a luat măsuri extreme pentru a se proteja pe sine și familia sa de influența cutiei. Urmând sfatul unor învăţaţi spirituali, el a desfășurat un ritual pentru „a sigila” cutia, împiedicând spiritul să scape. Apoi a îngropat cutia într-o locație nedezvăluită, sperând să pună capăt odată pentru totdeauna domniei terorii. În ciuda acestui fapt, interesul pentru cutia Dybbuk a crescut, apărând mai multe cazuri de oameni încă curioși de obiectul misterios și de presupusele sale puteri.
Povestea cutiei Dybbuk a ajuns la un public mai larg atunci când a devenit subiectul unui serial de televiziune popular, în care anchetatorii paranormali au încercat să deschidă cutia în fața camerei. Rezultatul a fost o emisiune plină de defecțiuni tehnice, de la lumini care pâlpâiau, până la camere video care se închideau în mod neașteptat. Membrii echipei TV au raportat senzații ciudate, de la greață la frisoane bruște, iar mai mulți au devenit vizibil zdruncinați în timpul filmărilor. Emisiunea a adus cutia Dybbuk în conștiința publicului.
Spre deosebire de multe legende urbane, în care detaliile se schimbă cu fiecare repovestire, rapoartele care înconjoară cutia Dybbuk urmează un model tulburător de similar. Proprietarii experimentează sentimente de groază, mirosuri ciudate, probleme de sănătate și vise tulburătoare, iar toate acestea par să se oprească numai atunci când cutia este îndepărtată din viața lor. Chiar și aşa, unii au susținut că blestemul a persistat, lăsând un impact de durată mult timp după ce cutia nu se mai afla în posesia lor.
Scepticii susțin că legenda cutiei Dybbuk este un produs al sugestiei și influenței psihologice. Ei sugerează că poveștile din jurul cutiei îi pot determina pe cei care o dețin să interpreteze evenimentele normale, de zi cu zi, ca parte a unui blestem. Din această perspectivă, frica de cutie ar putea fi suficientă pentru a provoca coșmaruri, anxietate și chiar simptome fizice, cum ar fi boala indusă de stres. Cu toate acestea, numărul mare de rapoarte similare și faptul că unii proprietari nu cunoșteau istoria cutiei atunci când au achiziționat-o pentru prima dată exclude această explicație.
Oricare ar fi adevărul, cutia Dybbuk rămâne unul dintre cele mai discutate și de temut obiecte paranormale existente. Istoria sa întunecată, înrădăcinată atât în ​​misticismul evreiesc, cât și în experiențele moderne, a dat naștere unei legende care persistă până în zilele noastre. În timp ce unii ar putea respinge poveștile ca fiind o simplă coincidență sau produsul unei imaginații hiperactive, nu se poate nega neliniștea care înconjoară această cutie infamă. Indiferent dacă conține cu adevărat un spirit răuvoitor sau este pur și simplu un simbol puternic al fricii, cutia Dybbuk a lăsat o urmă de durată asupra tuturor celor care au avut-o în posesie.
Vedeţi mai jos, în limba engleză, un filmuleţ YouTube despre cutia Dybbuk: