Imagine: generata de Microsoft Designer
Iadul este un concept foarte inconfortabil. Cand ne gandim la focul si durerea pe care Biblia le asociaza cu iadul, este greu sa ne imaginam un Dumnezeu iubitor care trimite oameni acolo. Cu toate acestea, este o realitate biblica si trebuie sa cautam sa intelegem iadul si de ce Dumnezeu ar trimite vreodata pe cineva acolo.
Totul a inceput cu o stea…
Numele lui era Lucifer, care inseamna „steaua diminetii”. In Ezechiel 28:11-19, Dumnezeu vorbeste despre Lucifer, dezvaluind ca el a fost frumos si creat de Dumnezeu si i s-a dat ingeri sa slujeasca sub el. Faptul ca el era in Eden sugereaza ca o parte din munca lui era sa interactioneze cu oamenii.
12. (…) Tu erai pecetea desavarsiri, deplinatatea intelepciunii si cununa frumusetii.13. Tu te aflai in Eden, in gradina lui Dumnezeu; hainele tale erau impodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze si diamante, cu crisolit, onix si iaspis, cu safir, smarald, carbuncul si aur; toate erau pregatite si asezate cu iscusinta in cuibulete si puse pe tine in ziua in care ai fost facut.14. Tu erai heruvimul pus ca sa ocrotesti; te asezasem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.15. Fost-ai fara prihana in caile tale din ziua facerii tale si pana s-a incuibat in tine nelegiuirea.
Totusi, a facut ceva cu totul diferit in Eden
Isaia 14:12-15, precum si pasajul din Ezechiel, arata cum, din cauza frumusetii sale, Lucifer a decis ca ar trebui sa fie zeul acestei lumi si, in Eden, el si-a pus la punct planul de a lua aceasta lume si de a se razvrati impotriva lui Dumnezeu.
12. Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii! Cum ai fost aruncat la pamant, tu, biruitor de neamuri!13. Tu care ziceai in cugetul tau: „Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu! In muntele cel sfant voi pune salasul meu, in fundurile laturei celei de miazanoapte.14. Sui-ma-voi deasupra norilor si asemenea cu Cel Preainalt voi fi”.15. Si acum, tu te pogori in iad, in cele mai de jos ale adancului!
Lucifer stia ca Dumnezeu a dat aceasta lume oamenilor, asa cum este consemnat in Geneza 1:28. Dumnezeu ne-a incredintat aceasta lume. In loc sa se lupte direct cu Dumnezeu, Lucifer a vazut oportunitatea de a lua lumea pentru sine de la noi. El i-a convins pe oamenii nevinovati din Eden sa-i asculte in locul lui Dumnezeu si, facand aceasta, a devenit conducatorul lumii. A fost acel moment in care Lucifer a cazut si a devenit satana, si din motive despre care nu-L putem intreba pe Dumnezeu decat mai tarziu, Dumnezeu i-a permis satanei sa traiasca si sa ramana puterea careia i se supun oamenii, facandu-l pe satana conducatorul lumii.

Prin urmare, aceasta planeta nu este inca detinuta in totalitate de Dumnezeu
Este un lucru socant de spus, dar aflam acest lucru tot din Biblie. De doua ori in Ioan, Iisus il numeste pe satana „conducatorul acestei lumi”. (Ioan 12:31, 16:11). Pavel a comunicat de asemenea aceasta idee. In Efeseni 2:2, satana este numit „printul puterii vazduhului” si, literalmente, „dumnezeul veacului acesta” in 2 Corinteni 4:4.
Ce legatura are asta cu iadul?
Dumnezeu nu planuieste ca satana sa detina controlul pentru totdeauna. In comparatie cu eternitatea lui Dumnezeu, satana nici macar nu a controlat atat de mult timp. Dumnezeu a construit un loc pentru satana unde el si ingerii sai sa fie trimisi in inchisoare, care este scopul initial al iadului. In Matei 25:41, Iisus (care, fiind Dumnezeu, chiar El a construit iadul) descrie iadul ca „focul vesnic care a fost pregatit pentru diavol si ingerii lui”. Se observa cum iadul n-a fost creat pentru oameni.
Deci de ce trimite Dumnezeu oameni in iad?
In afara de Hristos, noi suntem dusmani ai lui Dumnezeu. Romani 5:10 nu o putea spune mai explicit: „Pe cand eram dusmani, am fost impacati cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau”. Coloseni 1:21-22 repeta conceptul: „Dar pe voi, care oarecand erati instrainati si vrajmasi cu mintea voastra catre lucrurile rele, de acum v-a impacat (…)”. Iacov mai spune: „Cine vrea sa fie prieten cu lumea se face dusman al lui Dumnezeu” (Iacov 4:4).
Asadar, ca dusmani ai lui Dumnezeu, de ce ar trebui sa ne bucuram de cele mai frumoase lucruri ale Lui? Criminalii nu-i punem in conace, ci ii punem in celulele inchisorii.
Daca nu ne ducem in rai, asta e pentru ca nu am vrut sa mergem acolo de la inceput. Refuzul de a avea incredere si de a asculta in Fiul lui Dumnezeu spune un singur lucru: „Doamne, nu vreau sa am nimic de-a face cu tine”. Si Dumnezeu nu ne va forta. Paradisul, insa, este locul in care putem merge doar daca vrem sa avem totul de-a face cu Dumnezeu. Cineva care nu vrea sa aiba nimic de-a face cu Dumnezeu, evident, nu-i apartine.
Dar, totul se poate schimba
Acesta este scopul Evangheliei. De aceea Hristos a murit pentru noi. Pocainta si increderea in Hristos sunt echivalentul spiritual al abandonarii si al jurarii de credinta unei alte tari. Deveniti cetatean al acelei tari, avand astfel drepturile si privilegiile acelei cetatenii. Sunt cetateni ai Imparatiei Sale; Dumnezeu a promis ca le va da conace in loc de celulele inchisorii (Ioan 14:2).
Apocalipsa 3:17 spune clar: „Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol!” Asadar, care arata mai multa dragoste? Cineva care ofera lucruri materiale trecatoare sau Cineva care vrea sa ne salveze, punandu-ne la dispozitie, etern, „bogatiile” Sale?