Limba din Ţara Bascilor (o regiunea din Spania) este singura dintre limbile europene care nu are similitudini cu nici o alta din tot continentul european. Potrivit celor arătate de cercetătorul Farrar, „nu a existat niciodată niciun dubiu că această limbă izolată, ce şi-a păstrat identitatea proprie într-un colţ îndepărtat din vestul Europei, vorbită între două regate puternice, se aseamănă ca structură cu limbile aborigene vorbite într-un vast continent aflat la antipod (America)”.
Se pare că fenicienii au fost primul popor din emisfera de est care a folosit alfabetul fonetic, caracterele fiind considerate ca simple semne pentru sunete. Este un fapt curios că la o dată destul de prematură găsim un alfabet fonetic în America Centrală, la mayaşii din peninsula Yucatan. Tradiţiile mayaşilor amintesc de altfel despre originea civilizaţiei lor dintr-un ţinut din est, de peste mări.
Un cercetător, pe nume Le Plongeon, spunea că: „O treime din această limbă (mayaşa) este greacă pură. Cine a adus dialectul lui Homer în America? Sau cine a dus în Grecia limba mayaşilor? Greaca este descendenta sanscritei. Este limba greacă de origine mayaşă? Sunt greaca şi mayaşa limbi contemporane? Şi mai surprinzător încă este faptul că 13 litere din alfabetul mayaş se aseamănă foarte mult cu semnele hieroglifice egiptene, folosite pentru aceleaşi litere”.
Este foarte probabil ca primele forme de alfabet să fi fost hieroglifice – „scrierea zeilor”, cum i se spunea în Egipt – urmând ca mai târziu acestea să devină scriere fonetică în miticul continent al Atlantidei. Pare foarte normală deducţia că egiptenii au fost una dintre primele colonii ale Atlantidei (ceea ce ar fi un fapt real) şi că ei au adus, alături de alte elemente de civilizaţie, şi un tip primitiv de scriere ce şi-a lăsat urmele pe ambele emisfere. Asta în timp ce fenicienii, care erau un popor de navigatori, au preluat şi asimilat cea de-a doua formă de alfabet, ei făcând voiaje comerciale în vest, la popoarele de acolo.
Un alt element ce se poate observa cu destulă uşurinţă este extraordinara asemănare dintre numeroase cuvinte ebraice şi unele cuvinte (cu sens identic) din limba Chiapenecs – un dialect mayaş – precum şi cu cele mai vechi limbi din America Centrală.
Asemănarea limbilor vorbite de cele mai sălbatice neamuri care locuiesc pe insulele din Pacific a fost folosită ca argumentaţie în diverse lucrări din acest domeniu. Existenţa limbilor asemănătoare, vorbite de popoare separate de mii şi mii de kilometri de ocean – ocean care în vechime nu putea să fie traversat din lipsă de mijloace de transport – este, cu siguranţă, un argument în favoarea descendenţei lor dintr-o singură rasă, ce a locuit pe un singur continent. Continentul în cauză nu a fost Atlantida, ci altul care, legenda spune a existat cu mult mai înainte: Lemuria.