În anul 1655, în timpul domniei lui Constantin Șerban Vodă, a avut loc răscoala dorobanților, un corp de mercenari sârbi, constituit de domnul Matei Basarab. În timpul acestei răscoale, postelnicul Papa Brâncoveanu, tatăl viitorului domn muntean Constantin Brâncoveanu, a fost ucis de către mercenari, chiar în poarta caselor sale, de la poalele Dealului Mitropoliei din Bucureşti, în apropierea Pieţii Unirii.
Tatăl lui Papa, Preda Brâncoveanu, a ridicat o cruce de lemn în amintirea fiului său omorât, dar, în anul 1713, beizadeaua Constantin Brâncoveanu, fiul domnitorului Constantin Brâncoveanu şi nepotul lui Papa, a ridicat în loc o cruce de piatră în amintirea bunicului său. Pe piatră se afla inscripţia: „Această cruce este ridicată în slava Domnului Christos de Constantin Brâncoveanu, feciorul luminatului domn, Io Constantin Basarab Voievod, în locul altei cruci ce era în lemn, care era ridicată de Preda biv vel vornic Brâncoveanul în pomenirea fiului său Papa postelnicul, părintele mai sus pomenitului domn, că într-acestași loc au pierit în zilele lui Constantin vodă Șerban, ce au stătut domn în urma lui Matei Vodă, când s-au ridicat seimenii cu dorobanții, asupra domnului și a boierilor țării la leat 7163 (1655) și stricându-se crucea de lemn s-a rădicat aceasta de piatră la iulie 20 leat 7221 (1713)”.
Prin anii 80 ai secolului trecut, odată cu sistematizarea ordonată de Ceauşescu în centrul Bucureştiului, s-a distrus şi această cruce de piatră, fragmentele ei fiind depuse la Muzeul Național de Artă. După 1990 s-a realizat o copie fidelă a acestei cruci, cu întreaga inscripție brâncovenească, aceasta fiind plasată în apropierea locului iniţial al crucii. Întrebarea care se pune e următoarea: ce-a avut Ceauşescu cu acea cruce de pe timpul lui Brâncoveanu, de a distrus-o?