Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Un cercetător ufologic pretinde că ar fi primit informaţii confidenţiale de la diverse servicii secrete despre construcţia unei farfurii zburătoare extraterestre. Iată ce ne spune:
* Nucleul central al acestor nave ar fi o cameră cilindrică, în interiorul căreia s-ar afla un toroid flotant. Acest echipament ar produce un câmp magnetic de înaltă frecvenţă şi de mare putere, într-un amestec gazos de argon şi oxigen aflat la o presiune ridicată. Sursa de energie pentru propulsie ar fi de asemenea un sistem toroidal, care ar folosi un gaz extrem de intens ionizat, controlat de un câmp magnetic de înaltă frecvenţă; acest gaz ionizat s-ar afla la o temperatură extrem de mare.
* Una dintre principalele soluţii funcţionale ar fi inversarea sarcinilor electrice ale particulelor atomice elementare ale materiei din care sunt construiţi pereţii navelor. Un prim efect ar fi dispariţia navelor zburătoare din văzul celor de la sol.
* Există şi anumite inele magnetice flotante, precum şi curenţi electrici circulari, care ar delimita zone funcţionale interioare, cât şi zone cu gravitaţie artificială – controlate prin mulţimi de senzori şi prin diferenţieri constructive ale pereţilor navelor.
* În ceea ce priveşte tehnica zborului cosmic, aceasta s-ar baza pe o topologie gravitaţională a spaţiului. Printr-o stabilire prealabilă a cutelor spaţiale rezultate din deformările produse de gravitaţia corpurilor cereşti, care pe fiecare zonă are efecte de câmp integrat, navele spaţiale ar străpunge aceste cute pentru a ajunge în timpi extrem de reduşi la locul dorit.
* Evitarea ciocnirilor fatale cu meteoriţii şi cu praful din spaţiu ar fi realizată printr-o membrană protectoare, respectiv un câmp exterior de energie generat prin emiterea de unde cu oscilaţii de frecvenţe diferite; s-ar produce astfel rezonanţe dinamice care ar înlătura orice ciocnire. Pentru a se înlătura efectul termic al frecării pereţilor exteriori cu praful cosmic, întreaga lor suprafaţă ar fi acoperită cu un strat fin de platină coloidală. Sub aceasta s-ar afla un strat ceramic protector, obţinându-se în acest mod o rezistenţă termică până la temperaturi de mii de grade. Dacă totuşi s-ar produce unele perforări, extrem de numeroşii senzori incluşi ar declanşa autorefaceri ale stratului.
* Comunicările spaţiale nu s-ar efectua prin unde electromagnetice radio sau TV, care sunt afectate foarte uşor de perturbaţiile câmpurilor electromagnetice zonale. S-ar folosi unde din spectrul gravitaţional, precum şi unde specifice fenomenelor de rezonanţă ale unor elemente chimice care nu ar exista în spaţiul traversat de emisiile respective.